Ana nu zâmbește aproape niciodată. Ana are 12 ani și este elevă în clasa a VI-a. Am întrebat-o astăzi pe Ana (12 ani, clasa  a VI-a) despre hobby-urile ei, despre preocupările și preferințele din timpul liber. Pentru câteva zeci de secunde în Cabinet s-a așezat o liniște apăsătoare. Am așteptat cu îngăduință și răbdare să „smulg” de la ea puțin entuziasm, nițică bucurie și, de ce nu, inspirație pentru o comunicare deschisă.

În general, copiii vorbesc cu ușurință despre ceea ce le place să facă, despre activitățile care îi bucură și care îi motivează. Nimic. Ana nu a spus decât: „Nu îmi place nimic”.

Am insistat…”Poate asculți muzică?  Vorbești mult cu prietenele tale? Îți plac plimbările în natură?  Urmărești un vlogger? Îți place să gătești?”  Răspunsul copilei a venit prompt: „Eu nu pierd timpul, doamnă! Nu am timp de pierdut. Eu trebuie să învăț. Mama spune că astea (hobby-urile) sunt mofturi.”
Am îndrăznit să întreb mai mult…”Mama ta are hobby-uri? Ce îi place ei să facă în timpul liber?” Și răspunsul fetiței mi-a dat câteva indicii despre cauzele „tristeții” pentru care a vrut să vorbească cu mine: „Mama e prea ocupată să fie mamă! Ea nu are timp de altceva.”

Eu nu spun decât atât:
„Mofturile” ne echilibrează. „Mofturile” sunt acele aspecte pozitive ale vieții care ne ajută să fim bine cu noi și cu cei din jur. Și, dacă ești mamă, acum e momentul „să dai în mintea copiilor”. Ai multe de învățat de la ei. De exemplu, să te joci minute sau ore în șir, fără un scop anume și fără să ții cont de ce se întâmplă în jur. S-ar putea ca, atunci când se termină joaca, problemele să-și găsească mai ușor rezolvarea și zâmbetul tău să fie zâmbet pentru copilul tău.

De aceea, singura recomandare pe care îmi permit să o fac este: „Pentru o bună sănătate emoțională, alegeți un moft pentru fiecare zi! Cât de cât!”