Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Manifestul luminii

Manifestul luminii

În pustiul deşertului tău
ai adunat atâtea lacrimi, dar ştii că
există o lume în care frumuseţea inimii
se poate uita în oglinda lumii fără să se teamă.
Când se descoperă încep să se contopească
în infinitul multicolor al trăirii.
O altă viaţă, cea adevărată!

Ţi-au explodat toate simţurile,
nu mai ştii cine eşti,
ai impresia că te-ai întors în timp,
fiecare clipă adânc te răscoleşte
din cele mai îndepărtate
şi-nstrăinate trăiri multiplicate
ce parcă acum au reînviat!

Mi-ai schimbat traiectoria vieţii,
frumoasa mea poveste!
Sunt ca un fulg ce pluteşte atât de uşor,
nimic întinat nu mai simt în mine,
îmi redesenezi întreaga panoramă,
punct cu punct mă-arunci spre nemurire
şi-mi dai curaj să-ating veşnicia!

Simt că totul este un început,
parcă naşterea mea acum se-arată,
un monstru sacru ai trezit în mine,
se desface pământul sub picioarele mele,
mă-nghite cu fiecare respiraţie,
în mine se-arată o altă fiinţă,
trăiesc şi zbor spre lume
cu aripi ce se-ascund în tine.

Mi-ai luat tot ce am crezut că am
şi după a ta simţire m-ai refăcut!
Vino să-mi scrii pe buze,
cu trupul tău, povestea iubirii,
străbate prin clipă universul,
femeie zidită în mine!
Doamne, de ce ne dai daruri
ce ne sunt povară?

Am început să-mi desfac ramurile-n tine,
am eliberat puterea dinlăuntru,
în mine s-a născut viaţa! – îmi spui
în tumultul clipei nestăpânite.
Nu te zbate, respiră adânc
şi lasă-te purtat de valul tandreţii!
Undeva departe,
bătaia unor aripi taie aerul din noi.
Dincolo de zidurile înalte
şi verdele porţilor
se naşte un transfer îmbătător,
delicat şi limpede, ce-adie peste noi,
dincolo de norii gândurilor,
silabele iubirii ne picură în suflet,
se naşte acel om
din îngemănarea inimilor în trup.

Totul se-aşează de la sine,
totul vine ca o briza suavă
ce-ndepărtează trecutul,
amalgam de emoţii
te leagă fără să simţi legăturile,
acolo unde
pământul e suspendat pe nimic.

Câtă simplitate, şi totuşi,
câtă încărcătură în acest „a înţelege”!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5