Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Manifestul luminii

    Manifestul luminii

    În pustiul deşertului tău
    ai adunat atâtea lacrimi, dar ştii că
    există o lume în care frumuseţea inimii
    se poate uita în oglinda lumii fără să se teamă.
    Când se descoperă încep să se contopească
    în infinitul multicolor al trăirii.
    O altă viaţă, cea adevărată!

    Ţi-au explodat toate simţurile,
    nu mai ştii cine eşti,
    ai impresia că te-ai întors în timp,
    fiecare clipă adânc te răscoleşte
    din cele mai îndepărtate
    şi-nstrăinate trăiri multiplicate
    ce parcă acum au reînviat!

    Mi-ai schimbat traiectoria vieţii,
    frumoasa mea poveste!
    Sunt ca un fulg ce pluteşte atât de uşor,
    nimic întinat nu mai simt în mine,
    îmi redesenezi întreaga panoramă,
    punct cu punct mă-arunci spre nemurire
    şi-mi dai curaj să-ating veşnicia!

    Simt că totul este un început,
    parcă naşterea mea acum se-arată,
    un monstru sacru ai trezit în mine,
    se desface pământul sub picioarele mele,
    mă-nghite cu fiecare respiraţie,
    în mine se-arată o altă fiinţă,
    trăiesc şi zbor spre lume
    cu aripi ce se-ascund în tine.

    Mi-ai luat tot ce am crezut că am
    şi după a ta simţire m-ai refăcut!
    Vino să-mi scrii pe buze,
    cu trupul tău, povestea iubirii,
    străbate prin clipă universul,
    femeie zidită în mine!
    Doamne, de ce ne dai daruri
    ce ne sunt povară?

    Am început să-mi desfac ramurile-n tine,
    am eliberat puterea dinlăuntru,
    în mine s-a născut viaţa! – îmi spui
    în tumultul clipei nestăpânite.
    Nu te zbate, respiră adânc
    şi lasă-te purtat de valul tandreţii!
    Undeva departe,
    bătaia unor aripi taie aerul din noi.
    Dincolo de zidurile înalte
    şi verdele porţilor
    se naşte un transfer îmbătător,
    delicat şi limpede, ce-adie peste noi,
    dincolo de norii gândurilor,
    silabele iubirii ne picură în suflet,
    se naşte acel om
    din îngemănarea inimilor în trup.

    Totul se-aşează de la sine,
    totul vine ca o briza suavă
    ce-ndepărtează trecutul,
    amalgam de emoţii
    te leagă fără să simţi legăturile,
    acolo unde
    pământul e suspendat pe nimic.

    Câtă simplitate, şi totuşi,
    câtă încărcătură în acest „a înţelege”!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5