Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Maratonul continuă

    Cursa de Maraton, în care Ion N. Oprea s-a angajat cu mai mulți ani în urmă, a depășit cota celor 42 de kilometri și ceva și alergătorul nu dă încă semne de oboseală. Ceea ce este în folos propriu, dar și spre satisfacția cititorilor. Anul 2021 s-a încheiat cu o recoltă bogată: 4 hambare / volume doldora de subiecte istorice de larg interes, dar și dezvăluiri surprinzătoare în privința unor întâmplări deosebite.

    Remarcabile, între altele, sunt analizele / comentariile pe subiecte de interes universal, actualitatea acestora fiind evidentă și logică. În volumul 45, de exemplu, președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, remarcă, cu prilejul omagierii lui Dante Alighieri – 700 de ani de la moarte: ,,Mesajul lui Dante se potrivește sufletului omenesc din orice timp”. O declarație care întărește ideea incontestabilă potrivit căreia valorile umane sunt hărăzite dăinuirii prin creația lor.

    În toate aceste volume – care în mod cert nu vor fi și cele din urmă – sunt cuprinse texte care demonstrează un adevăr general / peren. Memoria omului îl face pe acesta nemuritor, mai ales ,,În această perioadă istorică, de început de secol și mileniu, când fața arareori liniștită a apelor vremii se tulbură din nou de neașteptate vârtejuri aducătoare de neliniști și angoase, personalități bine ancorate în cultura și civilizația actuală își întorc privirile spre etape mai mult sau mai puțin cunoscute din curgerea altor evi ai istoriei, încercând să culeagă, plini de reverență aristocratic-intelectuală, roadele eforturilor omenirii în desfășurarea sa istoric-existențială (vol.43).

    În volumul 43, profesorul, istoricul literar și criticul ieșean Alexandru Călinescu vede tot în evoluție istorică parcursul unor mentalități: ,,De la Galanterie, la impolitețea agresivă”, accentuând: ,,De câte ori, în istoria modernă, s-au produs mișcări revoluționare, politețea a fost socotită o practică reacționară.” Și face trimitere la Revoluția Franceză, care a ,,introdus tutuiala obligatorie, a prohibit apelativele ,,doamnă” și ,,domnule” înlocuindu-le cu ,,cetățean”, ,,cetățeancă”. ,,În secolul XX, totalitarismele încearcă la rândul lor să submineze ordinea socială prin eliminarea formulelor de politețe: devin obligatorii apelativele ,,tovarăș”, ,,camarad”.

    Description: Description: Revista Luceafărul » Filip, Vasile În toate aceste 4 volume, precum în cele anterioare, Ion N. Oprea a introdus și multe analize / comentarii pe teme universal valabile, în ideea de a dovedi, dacă mai era nevoie, că toate ale vremurilor au o continuitate evidentă. Chiar și cele care, în mod aparent, ar avea doar niște conotații strict particulare: ,,Moartea poetului Ștefan Augustin Doinaș și sinuciderea balerinei Irinel Liciu”, Corneliu Vadim Tudor: ,,Marea mea umilință”, Marin I. Arcuș: ,,Erorile Angelei Gheorghiu”, ,,Noi dezvăluiri despre Gigi Becali”.

    Sugestive și aprecierile unor cititori fideli, care pun tușe personale la portretul lui Ion N. Oprea – de om, de jurnalist, de scriitor. Al.Florin Țene: ,,Pot să aproximez că în cele 37 de volume au fost cuprinși mii de oameni de cultură, știință, economiști, istorici, scriitori, poeți, critici de artă etc, constituindu-se într-o adevărată istorie a culturii românești”. Teona Scopos: ,,Cu zeci de ani de profesie în spate… am văzut sute de mii de oameni… dar nu am întâlnit pe nimeni ca domnia voastră.”

    Apreciind fără a se umfla în pene opiniile celor care îl cunosc, Ion N. Oprea își vede în continuare de ale sale treburi, socotind că acesta este modul cel mai potrivit de a le mulțumi tuturor. Și bine face! Maratonul se află în plină desfășurare…

    Comentariu primit, 28 ianuarie 2022

    După ce-am scris

    După ce-am scris și ultimul rondel,
    M-a năpădit puhoi de gânduri triste –
    Oare de ce să mă opresc la el,
    Când alte căi nu cred să nu existe?

    Dar gândurile nefiind la fel,
    Sunt unele ce cată să insiste;
    După ce-am scris și ultimul rondel,
    M-a năpădit puhoi de gânduri triste.

    Ci dintr-odată-a răsărit acel
    Ce semăna cu roua din batiste
    Și m-a ferit de jalnicul măcel,
    Produs cândva de versuri dadaiste.

    După ce-am scris și ultimul rondel.

    Și ce dacă

    Și ce dacă vântul bate
    Și mai sparge câte-un geam?
    Când eram copil, nepoate,
    Multe geamuri mai spărgeam.

    Tu te-ntreabă și socoate
    Dacă el e de haram;
    Și ce dacă vântul bate
    Și mai sparge câte-un geam?

    Dacă ești atent la toate,
    Cântărește dram cu dram –
    Vântu-i mult mai în etate:
    Era când noi nu eram.

    Și ce dacă vântul bate?
    ___

    Din CARTEA RECORDURILOR, volumul 19, Ed. PIM, Iași. 2021, postat 1februarie 2022



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5