Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

MARCEL ISBĂŞOIU DESPRE MARIN IFRIM

Primit pentru publicare: 01 dec.2015
Publicat: 02.dec.2015

MARCEL  ISBĂŞOIU   DESPRE   MARIN IFRIM

O  SĂRBĂTOARE A SPIRITULUI   ALTRUIST

 

Este reconfortant sa constati ca timpul, care de atatea ori distruge, poate foarte bine si construi. Implineste saizeci de ani scriitorul MARIN IFRIM fix la 1 decembrie(!). 60 de ani- cifra in care fulgul dintre decenii trece prin cercul de implinire al maturitatii creatoare literare. Prin cercul unui destin edificat cu metoda si daruire. Cu luciditate, rabdare si calm. Este adevarat ca il cunosc de mult timp, dar este foarte dificil sa vorbesti fara partinire despre cineva la care tii si pe care il respecti. Una dintre calitatile sale definitorii mi se pare a fi entuziasmul. Ardoarea lui fata de un proiect in care crede este contagioasa.
Marin Ifrim pare de mult instalat intr-o seninatate fara timp si extrem de rara prin locurile noastre, mai cu seama in geografia scriitoriceasca. Are mersul inalt si barbatesc, de o  rurala demnitate, sursa unui autentic romanism. De aici vine si o morala aparte, simpla si esentiala. Supararile ii sunt nepatimase, scurte si fara consecinte deosebite. In intemeierile morale ale lumii din care vine sarbatoritul nostru, razbunarea reprezinta un semn de necuratenie si e arma….altora, iar stalpii pridvorului fiintei sale sunt facuti din esenta nobila a tolerantei.
Remarcabila e capacitatea lui Marin Ifrim de a gandi aforistic, ori generalizant sintetizator, pe multe teme, in toate registrele, in toate imprejurarile; fondul sau cultural deosebit- devenind un patrimoniu (local) in continua fermentatie, dar si emulatie.
Talentul si sclipirea coexista in acelasi individ.
Nu a pierdut nici un prilej pentru a intra in legatura cu personalitati-mai ales ale literaturii romanesti contemporane, dar si cu oameni de rand – pentru a-si spori cu modestie si constanta zestrea cunoasterii.
Intre Marin Ifrim de pe strada, intre cel din paginile cartilor proprii, dar si a publicatiilor unde si-a incredintat productele literare si cel din fata auditorilor in care a facut atat de multe si incurajatoare cronici de intampinare pentru cunoscuti si necunoscuti „creatori literari” – ce antinomii!
Marin ifrim cultiva cu staruinta si incapatanare prietenia (sau macar amicitia) literara, dintr-o acuta si explicabila nevoie de solidaritate, din necesitatea, usor de inteles pentru el, dar greu de acceptat pentru altii, de a comunica direct si frust, dincolo de pagina scrisa. Mana ii este mereu intinsa spre tineri, in care incearca sa ghiceasca mereu atent, ingaduitor si incurajator, pe marele autor de maine.Atat in postura/ipostaza de aliat, cat si in cea de mentor pune pasiune, seriozitate si se inarmeaza cu rabdare, insusiri care i-au fost restituite decat rareori, si de cele mai multa ori, aproximativ. Nu putini sunt cei care, dupa ce i-au calcat pragul si si-au realizat interesul, i-au intors spatele si nu numai lipsa de recunostinta este cea care conteaza in acest caz, ci disponibilitatea aproape nelimitata si toxica, a unora de a fi oprtunisti si lasi, cateodata chiar grobieni. Cu toate aceste experiente traumatizante doar pentru cine nu are intelepciunea de a le trece printre omenestile cusururi, nu a incetat sa ramana un adept si fervent cultivator al dialogului, inteles ca unica modalitate de instituire a unor relatii firesti cu smenii si in absenta caruia viata , cu precadere viata literara, paleste, devine mai saraca si urateste.
Nu neaga indreptatirea nimanui de a avea propria sa parere, oricare ar fi ea, desigur, in limitele alternativelor democratice. Inclina el insusi, de buna seama si in dese randuri, catre optiuni personale transante care „deranjeaza” pe foarte multi…
Este de remarcat si, in egala masura, apreciat patriotismul sau local, care se manifesta ori de cate ori are prilejul sa-i sarbatoreasca/promoveze pe buzoienii sai dragi, locuitori/traitori ai judetului sau imprastiati de destin pe alte meleaguri existentiale si literare.
Intr-o lume perturbata, agresiva, demolata si dezlantuita, chiar parabolica, autista si violenta, unde fiecare isi inclesteaza falcile si priveste in si de sus, apasata de prezenta atator mediatori de tumbe, facuti , iar nu nascuti, un scriitor autentic va prezint astazi. Un astfel de om adevarat este Marin Ifrim. Este omul prieteniilor adunate in necuprinsul Cuvantului cum ar spune Fanus Neagu.
Luptator de exceptie pentru o literatura adevarata si moderna, el poarta in sange, si nu va incerca niciodata sa le distruga, multe boabe de timp vechi: glasul pamantului, glasul iubirii, glasul infrangerii (peste care a stiut sa treaca intotdeauna cu dezinvoltura, chiar aleasa semetie), dar si glasul renasterii/revenirii. Marin Ifrim este un coleg bun al celor care scriu, o oglinda vie a vietii culturale buzoiene. Cum suntem la o aniversare, ma grabesc sa spun ca Marin Ifrim trebuie felicitat si laudat nu pentru ceva ce vine de lasine, implinirea unei varste, ci pentru ceea ce a vrut si a reusit sa implineasca si sa indeplineasca.
Pentru 27 de carti tiparite, 60 de ani traiti de multe ori intr-o lume bicisnica iti doresc ,Maestre, MULTA SANATATE, LA MULTI ANI SI …. POEZIE!

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

3 comentarii la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …,,Maestre, MULTĂ SĂNĂTATE, LA MULȚI ANI ȘI… POEZIE!”

  2. marin ifrim spune:

    Stimate Donmnule D. M. Gaftoneanu,
    Mulţumesc frumos pentru urări, mai ales că, acestea, vin din partea unui onest boier al minţii. Ieri, am primit zeci de mailuri şi am fost sunat la telefon „ca la urgenţe”. Am răspuns la foarte puţine „felicitări”. La vârsta mea – v-o spun cu toată umilinţa- , aproape dublă decât cea a lui Iisus,nu mai am timp pentru farisei. Primesc doar felicitări/gânduri curate. Dumneavoastră sunteţi un om pentru care îmi las sufletul deschis. Nu e un privilegiu dat de un om îngâmfat, ci o doză minimă de încredere în instinctul unui supravieţuitor într-o lume nebună. Vă mulţumesc. Vă rog să-mi trimiteţi o adresă de email. Vă propun, la vedere, o colaborare la revistele de care mă ocup în prezent. marinifrim@.com

  3. La multi ani, înca o data, Marin draga!
    Si vorba dlui Isbasoiu, fie ca muza Poeziei sa te ocroteasca!
    Un gând bun, în înserat prag,
    Marilena

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania