Maria Moisoiu a trecut pe sub furcile caudine
Lansarea cărții ,,Videoclipe” apărută la Editura Agata

Am putea spune că Maria Moisoiu, cu cea de a patra carte de poezie, a trecut recent pe sub furcile caudine (sâmbătă, 25 februarie 2012) în cadrul unei manifestări culturale multiple desfășurate în Sala de conferințe a Editurii Agata din Centrul istoric al Botoșanilor: lansarea volumului ,,Videoclipe” și o prezentare selectivă de tablouri de Florin Prodan, pictorul vizionar al Botoșanilor, cum, pe drept, a fost numit de către unul dintre participanți.
Tirul criticilor literare, așa cum se obișnuiește, cu aprecieri și recomandări asupra volumului de poezie ,,Videoclipe” (apărut la Editura Agata) și despre scrierile de până acum a doamnei Maria Moisoiu, a fost susținut de personalități marcante din spațiul cultural botoșănean: Dr. științe umaniste Lucia Olaru Nenati – membră a Uniunii Scriitorilor din România; prof. Gheorghe Median – istoric muzeograf; prof. Georgică Manole – redactor șef al Revistei Luceafărul; Ion Istrate – directorul editurii Agata; scriitorul și poetul Ovidiu Chelaru; poetul și publicistul D.M. Gaftoneanu; prof. Dana Petraru – fost director al Direcției Județene de cultură și alții. Participanții, în număr mare, printre care și redactorii
ai revistei Luceafărul – prof. Dr. Dan Prodan, prof. Al.D.Funduianu, prof. Paul Ungureanu – , scriitorul Mircea Oprea, pictorul Alexandru Foca, ing. Puiu Cezar, ing. Dan Cristescu, epigramistul Gheorghe Hreapcă au putut constata, așa cum Lucica Olaru Nenati apreciează în prefața acestei cărți, că pe autoare ,,(…) n-o interesează să ,,rimeze “ cu poezia modernă, să se alinieze la startul competiţiei cu poeţii vremii de acum, ea-şi urmează calea ei ce comportă în primul rând o misiune etică autoasumată, poate mai mult decât una estetică consonantă modei poetice actuale, deşi există în volumele sale şi unele versuri cu aer de modernitate poetică./ Şi, de fapt, Maria Moisoiu se subsumează unui fenomen pe care l-am observat de multă vreme şi anume, acela al contaminării cu ,,dureros de dulcea “ stare poetică a acestui spaţiu genitor de geniu. Căci şi această carte ca şi celelalte de până acum este impregnată în chip organic, firesc, de amprenta eminescianismului. Locul mitic al Ipoteştilor e proiectat într-o aură celestă, umbra bisericii Uspenia şi amintirea momentului creştinării poetului petrecut în răceala ei seculară străbat poemele cu accentul lor grav; gesturi şi atitudini venind dintr-un intertextualism eminescian, ca şi apetenţa comunicării cu natura ş.a, toate vorbesc despre un spirit tutelar încifrat în irepresibil. Şi cum ar putea fi altfel când marca de argint stelar a acestui spaţiu este tocmai mândria de a fi dat viaţă Poetului, încât e de mirare, exagerând puţin lucrurile, că locuitorii de aici nu vorbesc şi nu scriu cu toţii în versuri./ Aşadar autoarea de faţă nu face altceva decât este îndreptăţită să facă prin toate îndrituirile şi chiar dacă n-ar fi, e sigur că nimeni n-ar putea-o opri.”
S-a consumat astfel, la sfârșit de săptămână, un fapt cultural ce a consacrat drumul unui destin poetic, pentru că, lucru afirmat de foarte mulți dintre cei prezenți, pe Maria Moisoiu nimeni și nimic n-o mai poate opri de-aș împlini un vis ce a mocnit de-a lungul anilor Domniei Sale și se revarsă acum într-o creație literară sub forma unui talent plin de sensibilitate și înțelepciune.
Felicitări și succes autoare!

Scris de Ana Maria Maluș
Botoșani, 26 februarie 2012