Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Marin IFRIM: Plouă ca și cum ar plânge ochii iubitei

    Marin IFRIM

     

     

     

     

    Plouă ca și cum ar plânge ochii iubitei

     

    Mi-am terminat porțiile de ploi. Și totuși plouă. ”Și ce ploaie
    Pe pământ” – cum zice bufonul din ”A douăsprezecea noapte”
    Plouă cu sfârcuri de apă minerală. Treabă de chimie și depresii
    Umane. Îmi caut păsările, pisicile și câinii din cartier. Cu capul
    În mijlocul pernei, ca un animal răsfățat de soartă. Am adunat
    Hrană pentru lanțul trofic. Va trebuie să mă las plouat. Să duc
    Înapoi ceva din sufletul naturii. Nimic nu poate supraviețui
    Fără Fiul Celui de Sus. Plouă peste cruci, plouă peste creștetul
    Îngrijitorului de fluturi. Nimeni nu zboară acum. Ploaia are aripi
    Lungi, pene dense și melci uleioși în loc de ombilic cimitiros.
    Plouă ca și cum ar plânge ochii iubitei. Plouă pentru a potoli
    Potopul. Și-mi pleacă la drum inima, cu trenul, cu gândul, pe jos
    Undeva unde nu plouă. În speranță, în această secetă perpetuă.
    Sunt speriat de picături. Picături precum bombe pentru prăpăd.
    Nu opriți ploaia. Ocoliți picăturile, lacrimile de crocodil ale
    Zeilor. Și lăsați în ploaie curată, inima la locul ei. Lângă cealaltă
    Inimă care bate cum bați tu picăturile tale în geamul cuibului
    De pasăre. Ca un ceasornic care iubește timpul în fiecare secundă.

     

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5