Marin IFRIM

Au omorât țânțarii în acțiuni electorale

Au omorât țânțarii în acțiuni electorale, apoi câinii. Noaptea au visat, în viu,
Ziua au băgat botul în urne. Au plombat cerul gurii de partid, nu și măcar străzile
Care duc spre cimitire. Și-au asfaltat buzunarele, aceste tonomate la
La fiecare purtător de cuvânt al lor. Numai cetățeanul nu are purtător de
Cuvânt, l-a dat în arendă acestor limbi purtătoare. Dacă te uiți în calendare,
Totul e perfect, totul e numai sărbătoare, numai zile ale orașelor comunale, zile
Ale profesiilor, zile ale fiecărei secunde. Totul pentru a lungi agonia unor
Vremuri cârpite cu petice furate din viitorul amanetat al nației. Ei sunt peste
Tot numai sărbători. S-au născut în locul mulțimii. Fiecare dintre ei are
Propriul său popor. Niciodată această țară nu a avut atâtea ploșnițe în frunte,
În buric și în omușorul retoric. Dumnezeu cu mila, noi cu greața care dă bine
La interesul lor patriotic. Numai ziua eșecului nu e oficializată, chiar dacă
În fruntea eșecului sunt tot ei; ăsta, eșecul, nu se pune, nu poate fi purtat de
Purtători. O țară pe dric, cu fața în jos, dusă pe umeri cu  stele colțate, în
Fel de fel de colțuri pătrate. Au omorât sufletul nației, l-au jupuit ca pe
Un nor în care dorm îngerii ploii cu lacrimi.  Ei sunt seceta, mâncătorii de
Plâns, ronțăind natura, hingherii care se înmulțesc pe zi ce trece.
În final, se vor hingheri între ei: măcelari cu cuțite de plastilină în culise,
La judecata de mâine. Nu sunt câini câți hingheri și nici cetățeni câte voturi.
Țara e ocupată de ocupații, ca de obicei. Au omorât țânțarii în acțiuni electorale.