Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Marin IFRIM: Zilei de mâine, tot Eminescu îi dă ora exactă

    Marin IFRIM

     

     

     

    Zilei de mâine, tot Eminescu îi dă ora exactă

     

    Țară a poeților cu trecutul în față, zilei de mâine tot Eminescu îi dă
    Ora exactă. Și Slavici, Alecsandri, Macedonski, Arghezi, Blaga etc.
    Iubiți poeți, e din ce în ce mai greu să vă lustruiți deasupra trecutului.
    Timpul nu minte, judecă. Poezia nu are drum, doar esențe de suflete
    Păzind patria, dincolo de simbriile paznicilor și a hoților de litere.
    Mă uit în aceste sere ale voastre, a miilor de poeți români de-a gata
    De supermarket. Niciunul, începând cu Cărtărescu, și terminând cu
    Viitorul debutant, cu tot optimismul, nu sunteți mai interesanți decât
    Un morcov sau un castravete. Țara în limba căreia vă glorificați e pe
    Ducă. Cantina alfabetului românesc va intra în deratizare și așa va
    Înțepeni. Între timp, voi vreți premii, vă sufocați și strofocați unii pentru
    Alții. Mai rău decât politicienii cu metafore putrede în vârful limbii
    Mai rău decât celenteratele cu inel în ambele capete ale (ne)limitei.
    Lustruiți-vă. E mult loc de frecat rime negre, versuri tricolore de paradă.
    Inspirați din voi înșivă, scoateți lacrimi din apă. Și plângeți pe umerii
    Gloriei voastre eterne, cât un autograf dat pe o bancnotă, în timp, tot
    Un fel de hârtie igienică. Unde sunt cititorii voștri? Unde e țara voastră
    Literară, cea în care Eminescu nu-și dorea un Botoșani european, ci
    Doar o Românie cu brațe de macara proletară? Jenă. Am scris mii de
    Versuri fără să fiu poet, ca și acum. Scriu ca să nu adoarmă tot
    Poporul, precum un țânțar care face mai mult zgomot decât malarie.
    Și nu sunt nici măcar patriot independent, ca voi, miile de poeți de
    Casă, castă și interese sufletești dincolo de armonia unui cor bisericesc
    În care diavolul ar vrea să fie dirijor din clipă în clipă. Bate vântul
    Peste frunțile voastre. Lăsați poezia la locul ei, unde ați găsit-o când
    Dormeau zeii juni, sau cântați-vă țara acum, când nu mai aveți nimic
    De pierdut, când gloria voastră e un fel de gunoi ascuns sub preșurile
    Realității politice. Țara moare și voi vă pupați în oglindă. Nimic și
    De la capăt. O pânză de păianjen e toată istoria scrisă pentru voi.
    Un cimitir cu otgoane bine fixate-n trecut. O țară moartă umplută cu
    Viață adusă din cimitire. Măcar acolo România încă e puternică, coborând
    Din jos în sus, doar ca să pricepeți și voi cum poți urca în josul minții…

     

     

     

                                                                        



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. DMG spune:

      ,,…O țară moartă umplută cu viață adusă din cimitire. Măcar acolo România încă e puternică, coborând din jos în sus, doar ca să pricepeți și voi cum poți urca în josul minții…” Subscriem!

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5