Mărioara NEDEA

FOCUL

 Mi-e teamă de focul din mine
că îmi va arde aripa frustrată.
Şi n-o să am cu ce zbura spre tine,
Spre rai sau iad, probabil, niciodată.
Alunec pe o pantă misogină
cu reci intruziuni de rocă miocenă.
Si lupt să mă ascund de o retină
ce-mi colorează-n mov, nativa genă.
Pe câmpul de gheaţă, în vastul ocean
cu urşii albi şi vulpile polare,
Mai patinez în unghii de timpan
căci inelarul rătăcit, mă doare.
De-atâta teamă snoabă, ireală,
De dragoste strivită în săruturi,
Voi evada din lumea virtuală
în lumea mea ,cu-n miocard de fluturi.