Autor: Lia RUSE, Canada

 

MĂRITE DOMN

 

 

 

 

Iarăşi şi iar mă întorc cu faţa  aspre lună…

Apoi, nedumerită descânt stele!

Gândind la poezia cea mai bună

Stau de vorbă cu Mihai în visele mele…

 

Trimite-ţi harul de geniu într-al nostru timp,

Te rog, Crai Nou, aleargă peste vremuri

Armonizând cuvântul în orice anotimp

Şi poezia în atâtea feluri.

 

Mărite Domn, noi te iubim şi-acum

Cum te-au iubit şi oamenii de altădată

O, de te-ai întoarce te-am aştepta în drum

Stângaci dar ţi-am deschide orice poartă…

 

La noi coboară, luceafăr scump şi drag!…

Adu-ne limba dulce de Ipoteşti

Căci lumea noastra sare peste-al limbii prag

-Aruncă vorbe pe jumătate româneşti…

…………………………………………………………….

Îmi pare că ţara,în vorbe,-i mai săracă!

Gândul ne arde, ..iar timpul e în somn…

Trimite-ne un vers de dor ca să ne treacă,

Noaptea când stelele ies, Mărite Domn.