E martie trist…cuminte…și trist…
Cerul îmi pare bătrân și greoi,
Lăsat peste zarea cu umerii goi…
Și-n tot cenușiul…eu scriu… și exist…
Surâd ghiocei și chiar toporași –
Mugurii verzi, timid, tot mijesc –
Ascunși după măști…trăiesc… mai trăiesc…
Oameni speriați de proprii lor pași.
Aleargă… sau merg… sau stau… distanțați…
Sub gene pândesc cu frică în jur –
Degeaba sub cer e aerul pur…
Cu spaimă în suflet… respiră… mascați…
În trai cenușiu… eu scriu… și exist…
Ajută-ne DOAMNE, iar oameni să fim,
În nou anotimp… normal să trăim…
E martie trist… cuminte… și trist…
– 6 martie 2021 –
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania