Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Mărturisim frumos

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Mărturisim frumos

Primit pentru publicare: 24 Iul. 2019
Autor: Dumitru PETRAȘ
Cenaclul DinOgor

Publicat: 28 Iul. 2019
© Dumitru Petraș © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


Când cerul s-așează ca o eșarfă peste vis
Atunci îți văd, femeie, chipul cu zâmbet carpatin
Eu mă împiedic de sărut și lumina gândului mă doare
Precum mustul strâns sub teascul toamnei curgând,
Atunci văd îngerii iubirii cântând balada iubirii la fereastră
Și apa se cutremură în cupe mari de vânt,
Mama îmi spală cămașa stropită cu lacrimi de dor
Și atinge cu grijă urzeala cămășii țesută,
Mai târziu o clătește prin muguri amestecați cu iarbă
Și aerul zbuciumat dintre palme mâine-o va usca…
Privirea mea atentă atinge glasul mulțumirii
Numai drumul plecării îmi este mereu stăpân,
Mâine sub maluri de cer voi săpa o fântână
Să poată luna străluci în oglinzi de dor
Când soarele va arde timpul lacom și bătrân,
Priviți glasul cum se naște din glas ca o fereastră…
Numai mărul înflorind nu mai vine acasă,
Cireșele coapte parcă-s lacrimi în univers
Și culoarea lor arcuită pătează trupul
Și noaptea vine la mine învelită în gări,
Eu încă bat cuie de lemn în tocuri la ușă
Și-n candela ninsă aprind flori de mir
Să poată iubirea din tine, femeie, veni
Când semnalul se deschide ca un drum lung de dor,
Atunci telefonul sună ca o aripă de sânge –
Distanța se lungește și timpul așteaptă greu,
Eu dorm într-un pat de dor ce mă cuprinde,
Dar dorm ancorat cu ancore de gânduri
Nici telefonul vieții nu mai are viză la vamă
Când noi iubim și mărturisim frumos
Se îmbracă și universul ca un mire la nuntă,
Iar glasul chemării din cupe dă jos
Răscolind lumina sub aripi de gânduri,
Atunci te privesc… hăituit de gânduri.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5