Mă doare măseaua...
Ah, măseaua mea
Mă frământ întruna
jos  pe dușumea...
ce să-mi beau cafeaua?
vai de mama mea!

Le verific iară,
nu dau de belea,
doare și la rece,
 doare la fierbinte...
gata, am găsit
 doare cea de minte...

Nu vreau să o pierd,
greu e fără minte,
mi-am pierdut-o odată,
cănd l-am intălnit,
mi se păreau toate
că sunt lucruri sfinte...
Doamne, bine
că mi-am revenit!

 Ce vă spun eu vouă?
uite c-am uitat...
mintea sau măseaua
s-a adjudecat?

Să fie primit

Merg la mănăstire
merg pe jos
că-mi face bine
ploaia-mi ține de urât
e și ea
în mici suspine.

mi-am scris acatist de-acasă
i-am trecut corect pe toți
cei la vii și cei la morți

stai, că l-am uitat pe masă
și nu îi știu pe de rost
of, să mă-ntorc, 
are vreun rost?

Nu,
 o să merg înainte
și-l scriu pe cel ce-l țin minte
ce s-a cuibărit prea bine…
Doamne, fă-i zile senine
s-aibă grijă și de mine.