ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare:27 Mai 2018
Autor Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 27 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

Matei VIȘNIEC: „Oare ce se întâmplă?

       Acum o lună, presa ieșeană anunța prin însăși prezența autorului în pagini despre Ultimele zile ale Occidentului, că la Polirom în colecția  Fiction LTD urmează a fi editat volumul scris de rădăuțeanul nostru (n. 29 ianuarie 1956), azi poet, dramaturg, romancier, jurnalist în Franța, dar cu activitate în domeniu și în România, acasă!

       Spre edificare, se publica un fragment dar și pe scurt conținutul cărții, cu spusele autorului:  „Oare ce i se întîmplă Occidentului? A intrat el în faza finală a declinului? Moare civilizaţia occidentală? Va fi Europa Occidentală islamizată, africanizată, ocupată de milioane de migranţi veniţi din Africa şi din Asia? Asistăm la dispariţia omului alb? Se va produce o gigantică operaţiune de înlocuire în Europa a populaţiei albe, de tradiţie creştină, cu o altă populaţie, africană şi arabo-musulmană, purtătoare de tradiţie islamică? Suntem pe continentul european, martorii unei catastrofe comparabile cu prăbuşirea Imperiului Roman? Se produc sub ochii noştri extincţia valorilor occidentale, amuţirea vocii morale a Occidentului şi ieşirea sa din istorie? A decis oare Occidentul să se sinucidă în prezent, din punct de vedere cultural, după ce în secolul trecut a încercat de două ori să se sinucidă fizic (declanşînd Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial)? Zeci de întrebări de acest gen inundă zilnic presa şi reţelele de socializare. Ca jurnalist, mă confrunt cu ele zilnic la Radio France Internationale, unde lucrez de trei decenii. Ca scriitor însă, mi-am propus să le abordez oarecum altfel, prin prisma unor fabule filozofice şi a unor povestiri cu aer dilematic, dar şi prin cîteva confesiuni.” (Matei Vişniec)

            Am citit și mi-am zis, vezi, ieri nu aveau loc la ei acasă,au declanșat cele două zăzboaie mondiale, după cel de-al doilea, după ce ne-au bombardat de ne-au distrus Bucureștii și Ploieștii, toată Valea Prahovei, cu rafinăriile ei, dați sau lăsați pe mâna lui Stalin, ani de zile bunicii și părinții noștri i-au tot așteptat să ne elibereze, parcă îi și aud pe țăranii mei de la Priponești când li se lua din coșare porumbul, grâul din pod, animalele și păsările din curte pentru colectare, zdrențele din casă drept sechestru pentru neachitarea la termen a taxelor și impozitelor, lasă femeie, mâine-poimâine sosesc americanii și i-or pune pe ruși și pe ăștia ai noștri pe fugă…

           Acum, după cum spune Vișniec, și nu numai el, s-a întors lumea pe dos, ei, ditamai americanii, sunt nevoiți să predea cheile de la casele lor, altora… și nu numai americanii, mai toți occidentalii…

         Iată, între 14 și 17 mai 2018, aflat acasă, în România, autorul a bătut drumurile și a explicat cum a devenit cazul… în niște adunări de lansare a volumului  apărut în colecția „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom, și în ediție digitală: luni -14 mai, la București, în dialog cu Ion Bogdan LEFTER la Librăria Humanitas de la Cișmigiu  (Bdul Regina Elisabeta nr. 38), miercuri la RĂDĂUȚI la Cultura din Rădăuți (Str. Bogdan Vodă nr.12) , joi la SUCEAVA la Teatrul „Matei Vișniec” din Suceava (Str. Dragoș Vodă nr. 1)…

         Sucevenii sunt mândri de autor,  piesele lui sunt traduse şi jucate în peste 30 de ţări. A fost distins cu numeroase premii, începând cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, în 1984, pentru volumul Înţeleptul la ora de ceai. A obţinut, printre altele, Premiul Academiei Române în 1998 şi Premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru cel mai jucat dramaturg român contemporan în 2016. În Franţa, i-a fost decernat de mai multe ori Premiul Presei la Festivalul Internaţional de Teatru de la Avignon. În 2009, Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (SACD) i-a acordat  Premiul European, iar în 2016, romanul Negustorul de începuturi de roman  a primit  Premiul Jean Monnet pentru literatură europeană.

              Fragmentul din carte este o discuție dintre Paul și Mathius într-un restarant din Paris, întocmai despre ceea ce scria autorul mai sus, în citatul redat, din care cititorul află esențialul, faptul că de mult au pătruns alde Ahmed în Franța,  și nu-i mai distingi nici prin calificare nici după vorbă. Sunt ca le ei acasă!

                Chiar, oare ce i se întâmplă Franței, Occidentului, dar nouă mâine?