Meditație la Nașterea Domnului
Cu ce se vor ocupa creștinii… în Împărăția lui Dumnezeu? Și ceilalți?

• Într-o seară, la o emisiune creștină,  se exprimase o părere care m-a imtrigat și tulburat multă vreme. Am socotit să v-o spun și domniilor voastre cinstiți boieri.
• Zicea opinentul că, dacă  la Judecata   lui Dumnezeu păgânii vor fi judecați după legea conștiinței, sădite în fiecare om, așa cum spune și Sf. Ap Pavel, am avea o mare surpriză: în Rai, să fie mult mai mulți „păgâni” decât creștini. 
• În platou s-a instalat un moment de sănătoasă tăcere și apoi s-a trecut la alt subiect.
• Adesea, IISUS Domnul a fost întrebat. „Sunt mulți cei care se vor mântui?”/ „Siliți-vă –le-a zis Mântuitorul binecuvântat– căci mulți vor dori să intre și nu vor putea.” Iar altădată: „Nu te teme, turmă mică, fiindcă a binevoit Tatăl să vă dea vouă Împărăția”. Acestea și multe altele ne conduc la  o intuiție tristă: puțini se mântuiesc, raportat  la mulțimile imense ce au fost (circa 90 miliarde) și cele ce au să fie în lume. Să nu ne pierdem totuși, speranța, căci „La Dumnezeu toate sunt cu putință”.
•  
• Oprindu-se la Geneva, după o călătorie prin Europa, Mahatma Gandhi, a fost întrebat ce crede despre credința noastră, a europenilor: „Creștinismul este o religie  extraordinară, dar voi nu o aplicați, nu trăițți după ea”. 
• Aspră mustrare…Poate dreaptă și poate…nu. Pe lângă neghina ce pare că infestează lanul, există și grâu îndestul pentru hambarul Tatălui ceresc.
• Calitatea de creștini, de oameni care am primit pe HRISTOS ca Mântuitor și Domn  al vieților noastre ne conferă un statut aparte, fără egal, cum ne spune Apostolul iubirii, Sf. Ev. Ioan: 
• „Dar tuturor celor care L-au primit, care se încred în numele Lui, El le-a dat puterea să devină fii (copii) ai lui Dumnezeu.”
• (In.1.2)
• Ce imagine magnifică a mulțimiilor de creștini care, prin toate veacurile îl iubesc pe Împăratul lor, pe care nu L-au văzut niciodată, dar în care au crezut, L-au mărturisit într-o lume vrăjmașă, și pentru Care au trăit. Zice Sf. Ap. Petru: 
• „Pe Acesta (HRISTOS), voi îl iubiți fără s-L fi văzut, în El credeți  fără să-L vedeți și vă bucurați cu bucurie negrăită și slăvită…”(1Pt.1.8)
• Un asemenea destin înaltt, de copleșitoare măreție („seminție sfântă, preoție aleasă”) nu s-a spus niciodată că ar putea fi acordat și celor dintre păgâni ce au avut o conștiință curată și au fost milostivi. Da, își vor salva sufletele de la pieire la Judecată, dar statutul lor va fi altul.  
• Umila și de tot smerita mea părere este că vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, ca supuși ai Împărăției la fel cu mulți din acei creștini, să le zicem eufemistic „leneși”, care au împlinit măcar aerința absolut minimală a milosteniei: „Flămând am fost…Însetat am fost…închis în temniță…” Dacă o ființă omeneascăă în întreaga viață nu a fost capabilă măcar de o milostenie, ce pretenție ar putea avea să intre în Împărăția lui Dumnezeu?
• Trebuie să avem neclintită încredere în desăvârșita și dreapta Judecată a lui Dumnezeu, deși aceasta se va face cu dreaptă severitate, după miile de ani de îndurare  „Dumnezeu va recupera tot ce este cât de cât bun, demn de a nu fi dat pierzării” – afirma cu o ocazie, pr. Calistrat Chifan.
•   Mulți se vor mira atunci, uimiți de atâta îndurare și zicând: „Doamne, dar când te-am văzut noi flămând și însetat și în temniță și gol?”
• Cu probabilitate, dacă nu cu certitudine, se vor pierde vrăjmașii lui Dumnezeu, cei care L-au respins și L-au urât (adică cei din a doua parabolă, în care unii slujitori au trimis solie pe urma „Omului de neam mare plecat să-și ia împărăția”, zicând că „nu vor ca Acesta să domnească peste noi,” Când s-a întros Împăratul, ca să împărățească, a poruncit ca acei vrăjmași ai Săi „să fie aduși înaintea Mea”, poruncind să li se taie capetele.
• Spre deosebire de vremea noastră, în care HRISTOS domnește în chip nevăzut în inimile celor care L-au primit ca Domn și Dumnezeu al vieților lor, viitoarea Împărăție va fi una văzută cu ochii și reală.
• Din ceea ce spune profetul Isaia (cap.66), s-ar părea că este o necesară etapă de vindecare, după o viețuire  în lume, unde binele și răul au fist viforoase.
• Aici se vor face și răsplătirile posibile, după felul în care au fost folosiți în lume „talanții” dăruiți fiecăruia. 
• O primă și înaltă categorie  o vor forma Martirii din veacuri și Sfinții, cuvioșii  din toate vremile  istoriei. Ei „vor împărăți cu HRISTOS”. Ei vor avea  funcții înalte de conducere în Împărăție, după gradul de fidelitate  avut în lume,  Unii aleși vor fi mereu în preajma Împăratului, în Ierusalimul ceresc, Cetatea strălucitoare a Sionului, a Marelui Împărat, în glorie și  dumnezeiască strălucire, așa cum spune Apocalipsa. 
• (Marea Cetate va fi uriașă, depășind suprafața Franței, după socoteli  de stadii, vechea unitate de măsură.)
• Alți creștini, să le spunem „categorie”, vor conduce în Împărăție, în ceea ce numim azi „Administrație”, peste „zece”, „douăsprezece cetăți” sau „una”, cum spune parabola. Demnitățile acestora vor fi, evident diferite, după meritele avute în lume, în „managementul” darurilor primite -puterile sufletești și talentele.
• Dintre miile  de denominațiuni creștine, multe deviază serios ori chiar grav  de la dreapta credință. Dumnezeu va judeca toate, cele ce sunt  pardonabile sau   au ofensat  majestatea Lui preaînaltă. 
• Pilda fecioarelor nebune și altele au fost  blânde avertismente și îndemnuri la cugetare.
• Înfricoșata și solemna Judecată Universală „va începe de la Casa lui Dumnezeu” spune Sf. Ap. Petru(1.16.16).
• Văzând sfârșitul acelora –„fiindcă celor care li s-a dat mult, mult li se va cere”- mulțimile se vor cutremura de spaimă zicând: „Dacă acesta a fost sfârșitul acestora, ce ne va fi nouă?”
• Ni s-a spus însă că „Dumnezeu va arăta milă celor mici și neștiutori, dar judecata celor mari și puternici va fi cu severitate.”
• Membrii Împărăției, „cetățenii de rînd” vor avea șansa  șansa de a deveni și ei, acum, fii (copii)) ai lui Dumnezeu în această Împărăție văzută. Aceștia vor fi sufletele curate, care în lume nu au avut șansa să audă despre HRISTOS și dreapta credință, precum și alții, chiar din lumea creștină, dar din felurite motive; au fost copleșiți de ”mărăcinii” acestei lumi, dar n-au fost oameni răi, cu păcate de moarte.
• În vălmășeala păcătoaselor mele socoteli, , așa am cugetat că ar fisoarta creștinlor și a celorlați din lume, care -putem constata- sunt mulțimi  imense.  Știu că Dumnezeu Atotputernicul și Milostivul le hotărăște suveran toate, dar nu suntem lăsați chiar fără nicio sursă licărindă de informație în probleme ce pot frământa  adesea.
•                     x
• Câteva lucruri cred ar trebui spuse despre această „Evanghelie”, „vestea cea bună bună a Impărăției lui Dumnezeu”.
• Existența oricăreiei împărății presupune câteva lucruri: 
• -să existe un Împărat;
• -un teritoriu, unde-și exercită puterea; 
• -o administrație care aplică ordinele puterii centrale și…
• -supuși.
• În miile de ani ce au trecut și în cele care au să vină, vor fi tot felul de forme de guvernare, dar niciunul dintre ele nu au fost și nu vor fi  ideale,  Dacă vreun sistem s-a dovedit viabil, tot n-a putut să dăinuiască, împărații (sau cei din formele parlamentare) fiind muritori, iar după o vreme, împărățiile se destrămau.
• Ei bine, împărăția viitoare, despre care cutezăm  a vorbi în continuare, va fi condusă de un Împărat nemuritor, veșnic, într-o realitate total schimbată (”Iată, noi le facem toate” Apoc.), iar sistemul de guvernare nu va fi unul schimbător, ci același, etern „pentru miile de ani”.
• Înainte de sosirea într-un anume loc, împăratul își trimite soli care-i vestesc sosirea maiestuoasă. Înaintemergătorul Domnului, Sf. Ioan Botezătorul a fost cel care a vestit sosirea Marelui Împărat al Universului, „căruia eu nu sunt vrednic să mă plec și să-i dezleg cureaua încălțămintei” (o făceau doar sclavii, pentru stăpânii lor). 
• El anunță tuturor un lucru extraordinar:„Împărăția cerurilor s-a apropiat ”(Mc.1,15) și îi botează cu apă spre pocăință. Domnul IISUS HRISTOS, încă de la începutul propovăduirii  anunță Evanghelia, adică „vestea cea bună”:„S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat”. Regii și stăpânitorii vremelnici, câți aud, se umplu de neliniște, spaimă și nedumerire pe tronurile lor.
•   Vestea acestei noi Împărății înfioară mulțimile și curând, acestea întreabă pe IISUS unde este ea? 
• Dacă folosim adverbul interogativ „unde?”, ne așteptăm să ni se indice un loc perceptibil văzului.
• Răspunsul îi năucește: „Iată, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (în sufletele voastre).  Cum puteau ei, oameni simpli, să înțeleagă  niște lucruri atât de  înalte? (Abia azi înțelegem exact că Biserica de pildă, nu este o totalitate de ziduri, deși le include „hic et nunc”, ci credincioșii acestora.)
• Tânărul Ieșua, pe care mulțimile îl urmează uitând de foame și de sete, îi îndeamnă să năzuiască spre lucruri supreme: mântuirea sufletelor, accederea în această Împărăție fără seamăn, viața veșnică, „căci ce-i va folosi omului să câștige lumea toată, dacă sufletul și-l va pierde?”
• HRISTOS Domnul nu a descins la niște neștiutori, ci la un popor pregătit pentru acest mare eveniment al sosirii Stăpânului și marelui Împărat al Universului. Proorocii (Moise, Daniel, Miheia) L-au vestit tot mai precis: când va veni, unde se va naște și care vor fi semnele vremii. 
• Din câteva parabole,            înțelegem „ca  prin gâcitură”, unele lucruri, despre cum va fi în Împărăția lui Dumnezeu. E vorba mai ales de  Parabola Talanților și despre  aceea a „unui om de neam mare”, plecat departe, „pentru multă vreme”, „pentru a-și lua împărăția și să împărățească” //…dar se va întoarce.
• În amândouă, prin Stăpânul plecat și omul de neam mare îl înțelegem pe Dumnezeu, IISUS HRISTOS, care se va urca  la  cer, la Părintele ceresc spre a primi slava avută din veci. 
• „Șezi de-a dreapta Mea, până voi pune așternut sub picioarele tale pe vrăjmașii Tăi.” . Nu umil și „în sărăcie de margine” ca la venirea dintâi -zice Antim Ivireanul- ci întru infinită slavă, spre a judeca și a împărăți.
• Să medităm la cuvintele ,,plecat departe, pentru multă vreme”. Ar fi o eroare de toată naivitatea să credem că Dumnezeu a creat acest Univers și lumea din care facem parte doar pentru câteva mii de ani, așa cum  tot clamează cei care vestesc sfârșitul la doi pași. Mii de ani se vor desfășura oceanic în fața generațiilor viitoare, „iar sfârșitul nu va fi curând” (Mt…)
• Mântuitorul binecuvântat ne-a vorbit relativ puțin despre viitoarea Împărăție. Ne-a atenționat să avem grijă mai curând de mântuirea sufletelor noastre, să nu ajungem „în întunericul cel mai dinafară”, al plânsului și singurătății.
• Cu circa 800 de ani înainte de Nașterea Mântuitorului, Cartea profetului Isaia vorbește despre o Împărăție minunată, și totuși, cu foarte, foarte multe elemente din lumea noastră: 
• „Dar vine vremea când voi strânge toate neamurile și toate limbile; ele vor veni și vor vedea slava Mea… și voi trimite la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, în ostroavele îndepărtate, care n-au auzit de Mine. Ei vor vesti slava mea printre neamuri.”(Is.66.18-19)
• Dacă Israel L-ar fi primit pe HRISTOS ca Mântuitor, rolul lor ar fi fost să fie misionari care duc până la marginile lumii Evanghelia. Au eșuat în aceasta, dar la finele vremii, iată -i îndeplinind acest rol prevestit de profet.
• „Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte și toate neamurile se vor îngrămădi spre el…// și vor zice: Veniți să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui// ...El va fi Judecătorul neamurilor//…așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoste sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.”
• Din adâncurile istoriei, cu circa trei mii de ani în urmă proorocul Isaia ne dă amănunte:
• „Căci iatp, Eu fac ceruri noi și pământ nou, așa că nimeni nu-ăi va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui  nu I se vor mai sui în minte, ci vă veți bucura și vă veți veseli pe vecie pentru cele ce voi face, căci voi preface Ierusalimul în veselie și  pe poporul lui în bucurie
• Eu însmi mă voi veseli de Ierusalimi Mă voi bucura de poporul Meu. Nu se va mai auzi în el plânset și țipăt. Nu vor mai fi în el copii cu zile puține, nici bătrâni care să nu-și împlinească zilele. Căci cine va muri la o sută de ani va fi încă tânăr și  și cine va muri la o sută de ani va fiblestemat ca păcătos.”(Vremea postedenică a vârstelor matusalemie redivivus).
•                      
• Soarele va lumina de șapte ori mai puternic (ceea ce explică neobișnuita accelerare a proceselor de fotosinteză și existența belșugului alimentar). 
• De la marginile pământului vor veni aducând daruri la Muntele Sionului.
• Și totuși, spre sfârșit, căci Apocalipsa vorbește de un sfârșit, în care neamurile se vor răzvrăti,  îndemnate de Vrăjmașul  și vor înconjura Cetatea Sfântă. „Foc se va coborî (însă)din cer și-i va mistui”.
• Probabil, după cum spune Sf. Apostol, Împărăția o va preda Împăratul Părintelui Său, cu toți cei ce au fost mântuiți, „după care Dumnezeu va desființa orice inegalitate și vremelnică putere”:
•                   
•                              prof. Vasile Găurean