Membrii Cenaclului de la distanță în activitate, prof, univ. dr. Anca Sîrghie-Sibiu, despre:

„Vrem Ardealul“: Poezia de voință și revoltă a românilor, adusă conspirativ la Blaj în cizma unui mecanic de locomotivă.

Citește și dă mai departe!

        28.11.2013 Poezia adusă conspirativ la Blaj în 1915 trebuia reprodusă şi difuzată în rândurile elevilor și profesorilor din oraș, dar și din împrejurimi. Cea mai spinoasă problemă o ridica tocmai multiplicarea versurilor, întrucât maşini de scris aveau doar câteva instituții, lucru care putea deconspira întreaga operațiune în fața autorităților austro-ungare. Poemul „Vrem Ardealul“ a fost scris în 1914 de Radu Cosmin, în contextul începerii Primului Război Mondial. În scurt timp, poezia a ajuns un adevărat material incendiar, atât pentru românii de dincolo de Carpați, dar mai ales pentru cei ardeleni. Alegerea Blajului ca loc în care să fie distribuită poezia scrisă de Radu Cosmin nu a fost întâmplătoare. Oraşul era la acea vreme o localitate a românismului din Ardeal. Poezia a ajuns la Blaj în 1915, în mod conspirativ, printr-un mecanic de locomotivă român, care făcea cursa cu trenul la punctul de frontieră Predeal (granița dintre România și Ardeal la acea vreme). Mai exact, bărbatul a ascuns hârtia în tureacul cizmei.

             Trădată de un român la care a ajuns poezia

               În scenă intră Maria Puia, dactilografă la biroul judiciar al Mitropoliei Blajului. Tânăra de 22 de ani, ce provenea dintr-o familie modestă cu cinci copii din oraş. A dat dovadă de mult curaj, când şi-a asumat sarcina multiplicării şi difuzării poemului. Acţiunea tinerei dactilografe a fost încununată de succes. Poezia a ajuns la sute de persoane care o transmiteau de la om la om. Se spune chiar că intelectualii şi elevii Blajului o învățaseră pe de rost. „Una din legăturile Mariei Puia cu liceul de băieţi Sf. Vasile din Blaj a fost elevul din clasa a-V-a Răhăianu Oliviu, al cărui tată a fost coleg de birou cu tânăra dactilografă. Acest elev, după terminarea studiilor superioare, a ajuns un distins avocat în oraşul Alba Iulia, sub îndrumarea căruia am avut norocul să-mi fac ucenicia profesională de avocat. Datorită acestor relaţii şi împrejurări, am ajuns şi eu în posesia poeziei «VREM ARDEALUL»“, susține veteranul de război, avocatul Ioan Avram, cel care a decis să o facă cunoscută publicului larg. Efortul ascuns al tinerei dactilografe nu a rămas prea multă vreme departe de ochii vigilenți ai organelor austro-ungare de represiune. Cum s-a întâmplat de atâtea ori, și de această dată s-a găsit un trădător de neam. Este vorba de Ioan Popa, unul dintre cei care a primit poezia de la tânăra dactilografă. Imediat Maria Puia a fost arestată şi supusă unor chinuri şi presiuni sălbatice. Cu toate acestea tânăra de la Blaj a refuzat cu îndârjire să divulge date sau persoane implicate în acţiunea de răspândire a poemului „Vrem Ardealul“. A preferat să le ducă cu ea în mormânt, ca pe cel mai preţios secret socotit de ea, mai presus chiar de viaţa ei. Aşa se explică faptul că în singurătatea celulei în care a fost închisă, tânăra Maria Puia s-a spânzurat cu franjuri rupte din rochie. În modul acesta «scoarţele» odiosului dosar al anchetatorilor, s-au închis, fără a se obţine rezultatul urmărit, adică suprimarea din luptă a rezistenţei românilor din Blaj. În scrisoarea de adio adresată mamei sale, fraţilor şi prietenilor săi, găsită asupra sa, prin rândurile respective, tânăra eroină se roagă de iertare pentru supărarea pe care le-a făcut-o, spunându-le ca o consolare: « Am socotit că e mai bine să mor eu singură decât alţii o sut㻓, mai susține Ioan Avram, care deține și scrisoarea de adio originală lăsată de tânăra din Blaj. Cât despre conținutul poemului, putem spune că a reușit să surprindă voinţa şi revolta românilor, dar și un rechizitor la adresa regelui Carol I.

             Primită și dată mai departe de Ion N. Oprea, Iași 16 noiembrie 2022