ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

”Țiganiada” lui Ion Budai Deleanu – o interpretare inedită

Primit pentru publicare: 22 Dec. 2018
Autor: Dr. Ionuț ȚENE, membru U.Z.P.R.
Publicat: 23 Dec. 2018
Editor: Ion ISTRATE

În postul Crăciunului mi-a căzut în mână o excelentă carte semnată de poetul clujean Adrian Mihai Bumb: ”Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, în varianta unui pseudoletopiseț liric” (Editura Școala Ardeleană, 2018). Sincer am citit-o pe nerăsuflate. Studiul este rodul unei cercetări de circa zece ani despre capodopera lui Ion Budai-Deleanu, un corifeu al Școlii Ardelene. La bază, cartea este o lucrare de doctorat sub îndrumarea scriitoarei Marta Petreu, cadru didactic la U.B.B. Scrisă cu acribie, pasiune și propensiune spre documentul inedit, cartea lui Adrian Mihai Bumb aduce o interpretare surprinzătoare a operei lui Ioan Budai-Deleanu, acest corifeu al Școlii Ardelene născut la Cigmău în 1760 dintr-o familie de preoți greco-catolici. Cu studii la Blaj și Viena, specializat în filosofie și teologie, obținând și titlul de doctor, Ion Budai Deleanu devine profesor la Blaj, această mica Romă patronată de ambițiosul și orgoliosul episcop Ion Bob. Tânărul scriitor intră imediat cu episcopul în conflict, fiind imediat perceput ca un pericol pentru tutelarul patron blăjean, care nu-l putea ierta pe Budai-Deleanu pentru prietenia sa cu Petru Maior, Gheorghe Șincai sau Samuil Micu. Pleacă de la Blaj în noua provincie Galiția, ocupată de Austria, după împărțirea Poloniei, în 1787. Devine secretar al tribunalului provincial din Liov, iar apoi consilier, fiind destul de bine remunerat de către statul habsburgic, fapt ce-i permite să se dedice operei sale de căpătâi: ”Țiganiada”. Despre autorul ”Țiganiadei” au scris George Călinescu, Nicolae Iorga, Nicolae Manolescu și, mai recent, Ion Urcan. Din păcate exegeții operei iluministului Budai-Deleanu au interpretat doar din punctul de vedere al criticului literar opera ”Țiganiada”, un fel de alegorie a unui popor nomad și persecutat.

Poetul Adrian Mihai Bumb vine cu o interpretare nouă a operei, susținând cu acribie o teorie interesantă: ”Țiganiada” ca variantă a unui pseudo-letopiseț liric. Cu o bibliografie exhaustivă și o metodă modernă de abordare, Adrian Mihai Bumb developează gradual viața și opera lui Ion Budai-Deleanu, subliniind contribuția de hronic a ”Țiganiadei”. În circa 300 de pagini, autorul explică metodic faptul că opera ”Țiganiada” este o cronică lirică a vieții românilor persecutați din Ardealul ocupat de către austrieci. De fapt, ”țiganii” fiind iobagii valahi chinuiți de grofi și aparatul administrativ habsburgic. Dorința de libertate a țiganilor reprezintă în realitate strigătul de disperare al românilor persecutați religios pentru credința ortodoxă. ”Țiganiada” este și o replica la mișcarea religioasă a lui Sofronie din Cioara, dar și o reinterpretare a revoluției lui Horea de la 1784, care a lăsat urme adânci în conștiința românilor ardeleni. Lucrarea surprinde și evenimentele internaționale ale epocii, care s-au impregnant în conștiința publicului din imperiu, mai ales marșul lui Napoleon în Europa, perceput ca unul de eliberare de sub servitudine. Lupta împotriva jugului turcesc al țiganilor reprezenta de fapt lupta românilor de sub dominația austriacă în ”Țiganiada”. Opera e un manifest iluminist al autorului influențat de revoluția franceză. ”Țiganiada” este un letopiseț liric, în primul rând, despre emanciparea românilor ardeleni, o alegorie despre dreptul autohtonilor la propria țară. Autorul nu putea scrie direct, fiind și funcționar austriac, despre românii persecutați de Viena și a ales ca subiect al operei viața țiganilor, cunoscuți pentru dorința lor de libertate. Clujeanul Adrian Mihai Bumb a reușit să aducă o interpretare inedita a principalei opere a lui Ion Budai-Deleanu și să restaureze un subiect pe făgașul unui adevăr asumat: lupta românilor persecutați pentru libertate din imperiul habsburgic. ”Țiganiada”, deși scrisă la 1812, a fost publicată într-un ziar obscur abia la 1875 în ”Buciumul român”. Eminescu nu a cunoscut-o. Rămâne de remarcat contribuția lui Adrian Mihai Bumb în interpretarea ca letopiseț liric în maniera ”Eneida” a acestei epopei fundamentale a culturii române. Aportul critic adus de autor epopeii este unul ce ține de curaj.