Teodor EPURE
.
MI-E DOR DE-O RAZĂ DE SOARE
Am ajuns să trăiesc vremuri cutremurătoare
Care mă îndeamnă în fel şi chip la sărbătoare,
Într-o iarnă aspră şi nesfârşită
De căldură şi lumină lipsită.
.
M-am văitat copilăreşte în sinea mea,
Mi-am reorganizat viaţa şi mi-am strâns cureaua,
Am admis că prin pandemie aş fi trecut,
Însă boala pe mine m-a depăşit.
.
Ridic ochii să văd oamenii pe care i-am iubit,
Nimeni nu-i în stradă,toţi au dispărut,
Vântul furios începe să colinde,
Mi-e dor de-o rază de soare fierbinte.
.
Ce-l mai mult m-a afectat tristeţea amară
Care trece ca o umbră prin inima goală,
Căci spaima şi frica sunt molipsitoare
Care prin agregare pot germina efort mare.
.
În perioada asta cu greu mă recunosc,
Cheful de viaţă şi zâmbetu-mi lipsesc,
Până când o rază de soare-mi va apare
Cu lumină şi căldură dogoritoare.
.
Numai o rază de soare ne va bucura,
Când normalitatea se va instala
Şi în ea uşor vom identifica
Ceva din căldura vremurilor de cândva..
Similare