Micul univers de ţară…
Autor, D.M.GAFTONEANU
Parodie-patrulater cu o imagine de fundal a romanului „Viaţa la ţară” de Duiliu Zamfirescu şi accente preluate din romanul „Nişte ţărani” de Dinu Săraru, din „Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă şi din poezia „Trei, Doamne, şi toţi trei” de George Coşbuc…
Secvenţe creionate din universul copilăriei şi al locurilor unde m-am născut.
Cu dedicaţie locuitorilor şi slujitorilor şcolii satului natal din nordul ţării.

Motto:,,Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)

Satul…
Case. Garduri. Curţi. Pământuri. Mirişti, arături şi haturi.
Pomi, livezi şi animale. Flori. Grădini. Legume. Straturi.
Vară. Soare. Colb. Căldură. Cuiburi. Nelipsite ciori.
Briza, ce abia adie. Rare, lungi, scame de nori.

Praful suveran domneşte ca un rege peste tot.
Pe acoperiş, cât palma, iar pe drumuri, de un cot!
Tartor, legea el o face… şters, revine iar la loc…
Şi pe rufele pe sârmă şi în oalele pe foc.

(Iarna. Frig, omăt şi crivăţ. Şase luni, sezonul rece.
Chiciură, polei şi ceaţă. Greu de tot, încet mai trece.
Nu mai sunt acele timpuri cu nămeţii mari cât casa,
Harcea-parcea, anotimpuri… toate sunt tabula rasa!).

Lanuri de porumb şi grâu. Pătrate. Rânduri de cartofi cazone.
Mâini crăpate. Feţe arse. Dirijori şi primadone.
Zmeură. Ce bună este! Trandafiri, bujori şi crini.
Stânjenei. Lalele. Brusturi. Liliac şi soc. Mălini.

Muguri. Lumânări stinghere. Mâţişori ce cad la ploaie.
Nuci în ceară. Verzi. Amare. Ramuri care se mlădoaie.
Au trecut fără cruţare peste nucul cel bătrân
Anii, clipe strănepoate, timpului fără stăpân…

Spini. Salcâmi cu floarea albă. Ştevii. Tufe de urzici.
Piersici. Mere şi caise. Zarzăre. Ceva mai mici.
Prune galbene, «goldane». Nu le spală, doar le şterg.
Vişine. Altoi. Cireşe. Sunt amare. Totuşi, merg.

A trecut de Sântilie. Părul, doldora, se pleacă.
Arşiţa. S-a zis cu gluma! Şi-a scos sabia din teacă.
Hangarale, acareturi. Multe, umbră fac degeaba.
Dus din grajd. Compostul… verde. E cărat din greu cu roaba.

Şanţuri vechi. Tranşee goale. Năpădite de scaieţi.
Troscot. Mentă. Romaniţă. Şi sălbaticii bureţi.
Pălămida e regină. Mare, cât un stat de om.
Visul ei- ograda, prispa, zămnicul de lângă pom.

Gropile pentru gunoaie. Sticle goale. Obosite.
Cârpe rupte. Tingiri sparte. Şi găleţi hodorogite.
Şipci. Şi doage. Sârme. Lanţuri. Şi potcoave cu caiele.
Beţe de haldani. Surcele. Pâlcuri rare de nuiele…

Viaţa la ţară…
Zorii zilei. Răsăritul. La cântatul de cocoşi.
Galiţe. Nenumărate. Şi pisici. Cu ochi frumoşi.
Iarăşi este dimineaţă. Sus, la treabă, basta patul!
Toată lumea în picioare! S-a trezit la viaţă satul!

Ţuguiatele căpiţe. Stoguri. Paie. Fân. Luţernă.
Fluturi, mii şi libelule. Râme. Licurici-lanternă.
Bulgărie cu solare. Varză. Roşii. Şi ardei.
Pui de cloşcă. Milioane. Dolofani boboci. Purcei.

Treieratul este gata. Sacii, stive în hambare.
Legănându-se în zare, iele, amăgiri sprinţare.
Câţiva ţărani. Discuţii. Grindină. Calamitate…
Era loc pentru mai bine, am pierdut pe jumătate!

Muştele, ce vin în valuri, schimbul unu, schimbul doi,
Schimbul trei- ţânţari fantome. Pajişti. Frunze de trifoi.
Şoareci prin cuibare-case. În coşare cu ştiuleţi.
Şi furnici. În muşuroaie. Cârtiţe. Nişte orbeţi.

Rozătoare? Cu duiumul! O pereche fac o sută.
Le răresc punând capcane. Lupta e mereu pierdută.
Uliul. Zbor razant. O umbră. Ca un fulger nevăzut.
Punct ochit, lovit la ţintă. Un pui gras. A dispărut.

Hluji uscaţi. Coceni- strujenii. Rumeguş. Lemne tăiate.
Muşiţă în toţi copacii. Vin omizi înfometate.
Ploi sărate. Pir. Şi mană. Şi gândaci de Colorado.
Frunza de cartof e aur. Aurul din Eldorado!

Buruienile fac valuri, unduindu-se în boare.
Praşila. Ce grea corvoadă! Nu stă nimeni la răcoare.
Şi plivitul, şi udatul. Cum le faci, se trec în vânt.
Bun izvorul din fântână! Ce comoară pe pământ!

Vie. Struguri. Frunze late. Ruginie garderobă.
Se aşează bine seara. Gaz. Chibrituri. Foc în sobă.
Vreascuri rupte. Flăcări. Plită. Linguri. Cratiţe. Mâncare.
Cu găinile odată, toată lumea la culcare!

Natura…
Vrăbii se învârt în cercuri- dai un stol pentru doi bani-
Raiduri scurte şi, acasă! Puii lor- nişte tirani.
Mici lăstuni şi turturele, personaje din poeme,
Grauri, mierle, coţofene, cucii- ce figuri boeme!

Porumbei. Scatii. Cinteze. Pescăruşi. Sticleţi. Cocori.
Cocostârci. Şi cucuvele. Lebede.Privighetori.
Raţe. Gâşte. Curci plouate şi curcani cu pieptul greu.
Picheri (bibilici, se ştie!). Păuni ochi–de-curcubeu.

După viermi, după lăcuste. Iuţi şopârle. În tăcere.
Buburuze. Puncte multe. Croitori-elicoptere.
Flori de tei. Stupi de albine. Bâzâind, bondari-năluci.
Viespi cu dungi în negru-galben. E pericol, te tot duci!

Neavând identitate, stranii, nişte “inorogi”,
Coropişniţe, rădaşte. Figuri vesele… hârciogi.
Cu picioare-trambuline, armii– hoarde de cosaşi.
Ploşniţe. Călugăriţe. Şi simpatici greieraşi.

Liziera. Plopii. Ulmii. Nucii ce mustesc de iod.
O sirenă. Ca o fiară. Trenul, lung miriapod.
Pietre ce opresc căderea zidului- terasament.
Şine lungi. Traverse groase. O minune, evident…

Stâne. Miei plăpânzi. Căpuşe. Bulgări mari de sare drob.
Lătrături de ură pline. Păsări. Şi păsat de bob.
Câini. Ciobani. Şi zi, şi noapte. Datoria. Toţi la slujbă.
Un topor ce sparge lemne. Nechezat strident de drujbă.

Coborâte cu hârzobul, plaiuri de pe altă lume.
Oile. Străjerii-cerberi. Asasini. Nişte huidume.
Caş şi zăr. Ciubere. Chiupuri. Şi butoaiele de plastic.
Verde, jos şi sus, albastru. Cer mirific. E fantastic.

Herghelii cu mânji zburdalnici. Peste tot, cirezi de vaci.
Şobolani- mineri de frunte, popândăi şi pitpalaci.
Coşolină. Sorg. Otavă, în tarlale necosite.
Bivoli, cai, măgari şi capre. Însetate. Hămesite.

Heleşteul. Crapi şi broaşte. Gârla morii…cu «mătase»,
Şerpi. Năpârci. Buhai de baltă. Salamandre şi ţestoase.
Mormoloci. Răgoz şi trestii. Melci, zvârlugi şi porcuşori.
Nuferi. Lipitori. Nintuşii. Nelipsiţii răcuşori.

La Siret. Maluri săpate. Mai mereu se schimbă vadul.
E prăpăd când vine mare. Când inundă, este iadul.
Tot mai mic, pe an ce trece. Uneori, îl treci din salt.
Un… şiret. Luciu de apă. Când te uiţi dintr-un înalt.

Prund. Pietriş. Balastiera.Te şi sperii. Munţi ce cresc.
Răni adânci. Nevindecate. Carii largi se înmulţesc.
Cuiburi-găuri. Zburătoare. Rândunele. Lilieci.
Soiuri multe cu toptanul. O… salată. Un ghiveci.

Mult nisip. Copacabana. Plajă. Scoici. Un «trunchi» pluteşte.
Cârduri, vin la malul apei. Vezi năluci. Puiet de peşte.
Puntea nouă. Este alta. Aia veche, a căzut…
Oricum, era pe ducă… Cât mai vrei să fi ţinut?

Sătenii…
Chipuri de trudiţi cu riduri. Cu ţepi mari. Nebărbierite.
Cizme. Cauciuc. Tot anul. Haine vechi şi ponosite.
Rareori de sărbătoare. Doar duminica, prin sat…
Nu sunt bani, nu-i timp de asta- să fii bine îmbrăcat!

Pământii.Palmele grele. Niciodată îngrijite.
Treabă multă. Grajduri. Stoguri. Şişcă. Vite.
…Marele duşman nu doarme… ochiul cui, se ştie! Banul!
Gânduri că va fi mai bine? Mai încolo, mai la anul!

Împăcaţi de tot cu soarta, îţi vorbesc domol, amabil,
Streaşină la ochi cu mâna, urmărind… timpul probabil,
(Ştirile, câteodată, fără mult entuziasm…
Iar se ceartă parlamentul, iarăşi s-a citit un basm.)

Primitor. Braţe deschise. Cimitirul, tot mai plin.
Unul-doi pe săptămână. O fi mult, o fi puţin?
Rareori e veselie, nuntă sau botez cu cort,
Greu de tot se strâng familii, mai adesea vin «la mort»…

Cu broboadele legate, noduri strânse sub bărbie,
Câteva mătuşi cernite, cu ani lungi de văduvie.
(Ei se trec mai în putere, ele sunt mai longevive),
Bătrâneţe, haine grele. Teancuri groase de arhive.

Doi bătrâni. O bancă lungă.Vorbe rare şi puţine.
Pensii mici. Umilitoare. Mai demult, era mai bine.
Pleacă mulţi. Afară, unde se câştigă mai uşor.
Şi ai mei sunt duşi. Tuspatru. Mă gândesc la ei cu dor.

Şcoala veche. Şcoala nouă. Locuri de pelerinaj.
Fost elev. Şi eu. Pe vremuri. Amintiri- un greu bagaj.
Unora le ştiu doar faţa, iar pe alţii, după nume.
Unii au migrat în ceruri, alţii rătăcesc prin lume.

Un copil cu ochii veseli. Cu ghiozdanul dus în mână.
Mă priveşte lung, agale şi cu glas pierdut îngână:
«Pari a fi străin, aşa e? Ai venit la cineva?»
I-am zâmbit. Îi zic, în glumă: «Ai ghicit. Sigur că da ».

Se apropie de mine. Trece drumul, ştrengăreşte,
Îi dau mâna. Strânge tare. Cu putere. Ca un cleşte.
“…Şcoala? Suntem patru clase. Carte? Cum să nu, se face,
Dacă nu ne-ar pune note… Mie, să mă joc îmi place… »

Cum să-i spun că eu, acolo am văzut lumina zilei,
Mi-am trăit copilăria- vremea lămpii şi feştilei?
Am aici o lume scumpă. Fără preţ, nu-i de vândut,
Lumea celor de la ţară. Lumea unde m-am născut!

August 2011