Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

MIHAI BABII, PROFESOR DE CHITARĂ, DESCOPERITOR DE TALENTE

Primit pentru publicare: 27 Aug. 2020
Autor: Teodor EPURE, redactor revista Luceafărul
Publicat: 01 Sept.  2020
© Teodor Epure, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

MIHAI BABII, PROFESOR DE CHITARĂ, DESCOPERITOR DE TALENTE. În semn de omagiu: Editura Lux  Libriscartea, Brașov,  ”Omul și artistul Mihai Babii – O viață dedicată muzicii”

Cartea scrisă în limba română și în limba engleză se află în bibliotecile județene, la liceele de muzică din țară, la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” din Iași precum și în biblioteca Școlii Gimnaziale nr. 1 din Vorniceni.

Cu prilejul aniversării a 30 de ani de la primul examen de admitere la Școala de chitară clasică din cadrul Conservatorului de Arte ”George Enescu” din Iași, înființată și condusă de profesorul Mihai Babii și a 25 de ani de la prima promoție, a apărut la Editura Lux Libris din Brașov cartea ”Omul și artistul Mihai Babii – O viață dedicată muzicii” al cărei coordonator este profesorul universitar doctor Corneliu Voicescu.

Cartea, scrisă în limba română și în limba engleză se desfășoară pe 150 de pagini (din care 30 cu fotografii de familie) și dezvăluie în evoluție lentă momente importante din viața artistului, pedagogului, Mihai Babii dedicată muzicii pe care o considera ”un dar din partea Creatorului. Compozitorii o primesc de sus, iar noi avem datoria să o exprimăm și să o aducem printre oameni”.

Volumul l-am primit de la Corneliu Voicescu care în prefață își exprimă gândurile la timpul trecut despre omul, artistul, pedagogul, prietenul, Mihai Babii, personalitate complexă și valoroasă care a crescut și a trăit cu o nespusă dragoste de muzică ”prezenta lucrare se dorește a fi un început evocator al unei personalități remarcabile. Planurile sale de perspectivă au fost mereu centrate pe viziunea de ansamblu durabilă în timp. Dorința sa de a ști și de a împărtăși cunoștințele, deprinderile, priceperile, abilitățile acumulate au străbătut și vor străbate dincolo de geografia locului și de axa timpului. Mihai Babii, profesor exigent și hotărât ne însoțește încă prin apariția acestei lucrări alcătuită cu dragoste prin bunăvoința familiei sale deosebite și desigur, prin toți oamenii ce au avut amabilitatea și dorința de a contribui prin scris la cunoașterea unor întâmplări din viața acestui mare artist”(Profesor universitar doctor Corneliu Voicescu).

După cum menționează coordonatorul acestei lucrări, momentele importante din viața personală a profesorului Mihai Babii, calitățile sale deosebite, dăruirea și aplicarea sa pentru muzică sunt dezvăluite în articolele scrise de foștii săi prieteni, de foștii săi studenți, de personalitățile remarcabile în domeniul muzicii, articole adunate cu mare grijă și publicate în această carte, după cum urmează: profesor Teodor Epure ”Un consătean și-l  amintește pe profesorul Mihai Babii”; Profesor universitar doctor Corneliu Voicescu ”Amintiri din studenție”, Constantin Andrei, conferențiar universitar doctor ”Mihai Babii, promotorul unui instrument nobil”; Daniel Constantin Dragomirescu, conf. univ. dr. ”Mihai Babii, Formații, concerte și recitaluri”; profesor universitar doctor Viorel Munteanu ”Mihai Babii, întemeietorul”; profesor universitar doctor Sabin Păutza ”Mihai Babii, muzician format la Iași”; profesor universitar doctor Bujor Prelipcean ”Mihai Babii, profesorul”.

În toate aceste articole autorii subliniază dragostea profesorului Mihai Babii pentru muzică, principiile și convingerile sale despre muzică, modestia sa, altruismul și persuasiunea de care a dat dovadă pe parcursul vieții sale lumești : ”Mihai Babii a marcat școala românească de chitară ca deschizător de drum în învățământul artistic”(profesor metodist de chitară Aurelian Andrei).

Mihai Babii a pus bazele ”unei școli de chitară clasică, solide și respectate prin evoluția absolvenților săi pe plan național și internațional”(Corneliu Voicescu); ”cu multă generozitate și dăruire a deschis calea în România celui mai nobil instrument pe care l-a iubit enorm și anume chitara”(Constantin Andrei).

Foștii săi studenți și colaboratori doresc din tot sufletul să continue și să dezvolte activitatea de predare și promovare a acestui instrument așa cum a conceput profesorul Mihai Babii care uneori exclama ”fiți sclavul instrumentului, iar atunci când studiați trebuie să gândiți nemțește și să aveți ceva din fanatismul japonez”. Moștenirea lăsată studenților săi îndrăgiți de chitară ”continuă să aducă rod prin zecile de noi discipoli prin formarea în rândul publicului a unor sensibilități estetice care valorizează repertoriul chitaristic prin recitalurile din țară și de peste hotare susținute de foștii săi studenți”(Gabriel Bulancea, profesor universitar doctor).

Fără profesorul Mihai Babii, n-ar fi existat catedra de chitară clasică din Iași iar astăzi majoritatea centrelor universitare din țară sunt conduse sau au în componență cel puțin un absolvent de chitară de la Iași ”iar Mihai Babii reprezintă pentru chitara din România ce a reprezentat Andres Segovia pentru afirmarea chitarei în lumea academică”(profesor Emanuel Caragea).

Ca profesor, Mihai Babii a știut să pătrundă în sufletul și  mintea fiecărui student în parte și să scoată în evidență calitățile muzicale ale fiecăruia din cei pe care îi instruia. Tot timpul căuta modalități de exprimare și instruire ținând cont de particularitățile fiecărui student în parte fiind mentorul și prietenul multor generații de studenți, ajutându-i să descopere minunile fascinante ale chitarei. Preocupat de soarta și evoluția chitarei în România, a inițiat un proiect pentru introducerea studiului chitarei clasice în învățământul superior muzical, la secția pedagogie muzicală. Astfel, împreună cu Achim Stoia, rectorul Academiei de Arte ”George Enescu” din Iași în acea perioadă, a întocmit un memoriu la Ministerul Învățământului pledând pentru introducerea chitarei clasice ca obiect de studiu în școli și academii dar din  motive obiective nu s-a realizat (între timp Achim Stoia a decedat).

Mihai Babii s-a remarcat în egală măsură și ca un excelent pedagog, fiind la rândul său solicitat ca profesor de oboi și de chitară pentru mulți tineri interesați în vremea aceea de aceste instrumente. A fost apreciat ca cel mai bun chitarist din Iași iar ”el și chitara lui pot fi auziți și acum pe toate cele 21 de piese de muzică ușoară pe care le-am scris în anii 60 – 70 și care au apărut recent pe ultimul meu disc de autor(profesor universitar doctor Sabin Păutza).

Foștii săi studenți și colaboratori doresc să organizeze ceva cu totul deosebit în memoria dăruitorului, împlinitorului și întemeietorului de școală Mihai Babii: întâlnirea catedrelor de chitară de la Universitățile de muzică din România într-un festival-concert ”Remember Mihai Babii” la Universitatea Națională de Artă ”George Enescu” din Iași iar motorul acestei manifestări va fi fostul său student conferențiar universitar Daniel Dragomirescu.

Parafrazând pe Mihail Sadoveanu, Daniel Chiu, autorul articolului ”Domnul Mihai Babii” concluzionează: ”Dacă Mihail Sadoveanu când vorbește despre satul său și despre învățătorul său Domnul Trandafir și își încheie creionarea portretului acestuia cu vorbele rămase antologice : acolo, în locul acela a trăit un om”, toți cei cate l-am cunoscut pe profesorul Babii îl pomenim c-a fost și el un ”domn”.

***
Mihai Babii, instrumentist oboi, chitară, profesor, s-a născut la 9 noiembrie 1938 în satul Cordăreni, județul Botoșani, într-o familie de țărani : tatăl său, Dumitru Babii din Cordăreni iar mama sa Jenița Maxim din Vorniceni. La vârsta de un an părinții s-au mutat în Vorniceni. Aici fiul său și-a petrecut copilăria, a urmat cursurile școlii primare și cele gimnaziale. Tatăl său, având o fabrică de ulei și-o moară de porumb a fost trecut la chiaburi iar fiul său nu și-a putut continua studiile din cauza regimului comunist proaspăt instaurat. La vârsta de 15 ani pleacă din Vorniceni reușind cu greu să urmeze cursurile unei școli profesionale pe care le absolvă și este angajat ca mașinist în oțel la furnalul 6 din Hunedoara. Un an mai târziu se transferă la Deva ca mecanic la mina de cupru. Fiind în același timp membru al orchestrei de mandoline din oraș. În anul 1958 se înscrie la Școala populară de folclor, clasa vioară din Iași.

După satisfacerea serviciului militar ocupă un loc prin concurs în Orchestra Filarmonicii orașului Botoșani ca oboist urmând în același timp și cursurile serale ale Liceului ”A.T. Laurian” din Botoșani.

La vârsta de 26 de ani se înscrie la Conservatorul de Muzică din Iași, clasa compoziție, dirijat și pedagogie iar în al treilea an de studiu este profesor la clasa de chitară a Școlii populare de arte din Iași. În anul 1977 a obținut un post de solist oboi în orchestra”Prenzlau” din Germania de Est, fiind în același timp și dirijorul unui cor din Berlin.

La vârsta de 46 de ani se reîntoarce la Iași și înființează clasa de chitară clasică în cadrul Academiei de Arte din Iași, devenind părintele chitarei clasice din România, susținând recitaluri și concerte la Iași, București, Timișoara, Arad și în alte localități din țară.

La vârsta de 59 de ani se transferă împreună cu familia la Chicago în SUA. Aici își continuă activitatea ca profesor la Școala de muzică Logos punând bazele orchestrei simfonice a școlii unde oboiul și chitara au rămas în atenția sporită a maestrului. Astfel, prin mâna sa au trecut mulți elevi care au ajuns să iubească chitara clasică obținând numeroase distincții și premii la diverse concursuri.