Minune-i taina versurilor sale,
Iar dulceaţa lor uşor alină,
Har i-a dat Domnul dumisale,
Având şi linişte, şi zbucium, şi lumină,
Iar dorul răvăşindu-se-n petale…
E o nespusă şi continuă poveste,
Minune-nfăptuită pe cât timpul trece,
Iar versul dumisale dă de veste
Nebănuita dragoste care întrece
Eterna clipă, timpul nesfârşit.
Sublim e versul veşniciei,
Crâmpei senin de paşnic răsărit,
Un infinit hotar al poeziei.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania