Primit pentru a fi publicat de la autor, Nicolae Iosub, 1 aug.2014.
Editor, Ion Istrate, 1 aug. 2014.

Mihai Eminescu în amintirea botoșănenilor

Valdimir Șaradin

Vladimir Şardin  s-a născut în anul 1867 în satul Poiana Lungă- Botoşani, provenind dintr-o familie de ruşi, stabilită pe meleagurile Botoşanilor, pe la anul 1850. Tatăl său a fost de meserie comerciant, a decedat în anul 1881, când fii săi Vladimir şi Alexandru, fraţi gemeni, aveau numai 14 ani.

Vladimir Şardin a făcut Liceul A.T. Laurian din Botoşani în anul 1885 (şapte clase) şi Facultatea de Drept din Bucureşti,  în 1899, după care a profesat avocatura.

Prin anii 1900, a fost un recunoscut avocat în baroul din Botoşani, unde a lucrat până la pensionare, alături de alţi avocaţi renumiţi ai vremii: I. Apăteanu, Ioan Nicoleanu, Constantin Mughiu, Constantin Oprescu şi alţii. Deşi a candidat la funţia de şef al Baroului Botoşani, nu a reuşit să fie ales niciodată. Avea un discurs inteligent şi caustic, presărat cu multe anecdote, care făcea deliciul asistenţei din sala de judecată. Discursul său caustic, probabil, supăra pe colegi şi acesta a fost motivul pentru care nu a reuşit să fie ales ca şef al baroului Botoşani.

A îndeplinit şi funcţia de subprefect în judeţele Tulcea şi Rm. Sărat, căpătând cunoştinţe serioase în domeniul administraţiei, cunoaşterea legislaţiei ajutându-l în această funcţie.

A avut o bogată activitate publicistică, conducând la Botoşani ziarul ,,Libertatea” şi a fost corespondent politic la ziarele centrale ,,Dimineaţa” şi ,,Adevărul”.

Vladimir Şardin a scris, spre sfârşitul vieţii, volumele : ,,Din trecutul Botoşanilor- Figuridispărute”, carte apărută la Tipografia B. Saidman din Botoşani, în anul 1929 şi ,,Din trecutulBotoşanilor- Figuri contemporane”, în 1935, în condiţii grafice deosebite pentru acele vremuri, cărţi care se găsesc foarte greu astăzi. În prima carte, Vladimir Şardin ne aduce informaţii preţioase despre viaţa şi activitatea unor personalităţi botoşănene printre care: Mihai Eminescu, Scipione Bădescu, doctorul Francisc Iszac, profesorul Emil Tokarski, Th. Boian, Th. Calimachi şi alţii.

Plic filatelic Vladimir Şardin

Despre Mihai Eminescu, pe care Vladimir Şardin l-a cunoscut, sunt aduse o serie de informaţii din perioada de boală a poetului. Vladimir Şardin îl întâlneşte pe Mihai Eminescu la Iaşi, în anul 1885 şi  face o descriere amănunţită poetului din acea perioadă, în care spune: ,,Prima impresie văzându-l, a fost nu se poate mai favorabilă. Ca înfăţişare: bine legat, capul mare, fruntea înaltă şi lată pe marginile căreia cădea un păr bogat şi negru cu luciu. Purta mustaţă tunsă scurt. Ochii mari şi negri aveau o expresie de melancolie obosită, dar coloritul feţei avea un fel de paloare care-i dădea în acea zi un aspect de suferind”.

Poetul îl ajută pe Vladimir Şardin să-şi dea examenele la Liceul Naţional din Iaşi, unde, director şi şef de comisie era Vasile Burlă, prietenul poetului,  Eminescu fiind solicitat să pună o vorbă bună pe lângă director, la susţinerea examenelor.

Din păcate, Vladimir Şardin ne dă şi o serie de informaţii eronate, din perioada când poetul locuia la sora lui Harieta, la Botoşani, exagerând cu bună ştiinţă, susţinând că poetul era neîngrijit şi nu avea unde locui: ,,Teribila lui boală ajutată de mizerie şi privaţiuni câştigase teren şi spectrul demenţei aşternuse vălul lui întunecat peste geniala minte a nenorocitului, al cărui adăpost de noapte pe orice vreme, era sub cerul liber, pe sacii de cereale din jurul magaziei gărei”. Această informaţie este total falsă, Eminescu locuind cu sora sa Harieta pe str. Sf. Nicolae, în partea opusă a oraşului şi era sub îngrijirea doctorului Iszak, care-l vizita zilnic şi-i aplica frecţiile cu mercur.

Toate informaţiile despre Eminescu provenite de la Scipione Bădescu, A.C. Cuza, Ion Păun–Pincio, Andronic Ţăranu, Harieta şi alţii, contrazic această afirmaţie falsă. Perioada, cât Eminescu a stat la Botoşani, a fost perioada, din cei şase ani de boală, când poetul a fost cel mai bine îngrijit de sora sa şi de prieteni.

Totuşi, nu putem să nu fim de acord cu Vladimir Şardin când afirmă: ,,Şi pe când în fiecare seară în cluburile bogaţilor din cetate, la masa verde, se câştigau şi se perdeau averi, din care o infimă părticică ar fi putut alina atâta suferinţă, o minte,  un suflet, un om, cum n-a mai fost altul în ţara sa, prea mândru chiar în starea lui de nebunie, de a întinde o mână cerşetoare pentru a culege pomană, se stingea în fiecare clipă tot mai mult, în văzul tuturor din oraşul său natal, fără ca cineva să se simtă înduioşat de atâta grozăvie”.

Însuşi colegul său de breaslă, avocatul Savinescu, a refuzat o pensie poetului spunând în şedinţa consiliului local: ,,…că destui ani de sănătate au avut Mihai ca să-şi facă avere, dar nu acum de pe spetele lor să aibă pensie” (Scrisoarea Hanrietei către Cornelia Emilian din 12 sep.1887).

Informaţiile date de Vladimir Şardin despre Mihai Eminescu au şi influenţa celor 42 de ani scurşi da la data evenimentelor şi până la scrierea cărţii, perioadă mare de timp când uitarea îşi pune amprenta asupra faptelor.

Vladimir Şardin a fost unul dintre botoşănenii care l-au cunoscut pe Mihai Eminescu şi ne-a lăsat informaţii despre poet, din periada când poetul era bolnav la Botoşani şi critică lipsa de interes a oficialităţilor locale faţă de greutăţile şi lipsurile materiale cu care se confrunta acesta, în oraşul în care acesta se născuse.