Mihai HORGA
De stai cu prostul, te prostești
Timpul de ce să-l irosești?
Cu un nebun, înnebunești
Gândirea de ce s-o sucești?
Cu-n mincinos, te păcălești
Cinstit de ce să nu trăiești?
Cu interlopul, te-nrăiești
Dece să nu îl ocolești?
…………………………
Ține în viață, drumul drept
Și stai pe lângă om deștept
La trup și minte sănătos
Să crești și tu la fel, frumos
Să-nveți apoi, la rândul tău
Ce este bine și ce-i rău…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Mai e o variantă…
Mergeau, cel deștept și cel prost, pe un drum. Veneau de departe.
Cel prost se așează să se odihnească, dar drept în drum, la mijloc. Cel deștept se miră (Ce prost, unde și-a găsit să doarmă!) și se lungește la marginea drumului, într-un pâlc de iarbă mare. Vine unul cu căruța, observă pe cel prost… Se crucește (ce prost, unde și-a găsit să doarmă!) și trage de hățuri în dreapta… Mai târziu, se trezește cel prost: Haide măi! Ce prost, a trecut căruța peste el!…
Morala: ferește-te de prost, ca să nu te duci în groapă!