Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Mihail Drumes și cărțile tinereții mele

Povestea unuia din cele mai frumoase romane de dragoste: „Invitație la vals“

  •             Mihail Drumeş s-a născut la 26 noiembrie 1901 la Ohrida, în fosta Iugoslavie, în Macedonia de Nord, este scriitorul – cu preocupări diverse, journalist, dramaturg, realizator de proză scurtă și romancier, mai cu seamă romancier, editor de carte mai ales pentru copii și tineret  –  care ne-a lăsat cele mai frumoase povești de dragoste. În perioada 1908-1913 el a urmat cursurile Şcolii Primare de Băieţi din Balş, cu numele de Mihail Dumitrescu  și l-a avut  ca învăţător pe Constantin Dinculescu, omul care în clasa a III-a l-a ridicat în faţa clasei și l-a lăudat pentru că făcuse  o compunere bună,  zicându-le celorlalţi elevi să se uite bine la el căci va fi un mare scriitor“,spuse pe care le  menţionează profesorul Ion Negreanu în volumul II al monografiei oraşului Balş, editat de el ca autor în 2015.
  •                De altfel, scrie în Adevărul.ro din 26 noiembrie 2023,chiar Drumeş relata în prefaţa scrisă la cartea lui Filip Dinculescu (fiul învăţătorului său) „Caii regelui“ episodul acesta , iar în publicaţia periodică „Oltul“, în special, amintește  mai multe momente  din copilăria trăită de el și colegii lui  în Oltenia.
  •               Mihail Drumeș a învățat apoi la Gimnaziul „Ioniţă Asan“ din Caracal şi ulterior la Liceul „Carol I“ din Craiova.  În 1917, din cauza războiului, și-a întrerupt studiile, pentru ca în 1925 să treacă Bacalaureatul la colegiul din Craiova şi să se înscrie la cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti.
  •               Când avea 16 ani a  început să   scrie la  „Pata de sânge“, însă debutul are loc de-abia 10 ani mai târziu, cu volumul de proză, nuvele și schițe,  intitulat „Capcana“, căruia i-a urmat în 1930 romanul Sfântul Părere și, în 1932, prima piesă, Ioana d-Arc, publicată la recomandarea lui N. Iorga.
  •                  .Succesul extraordinar îl întâlnește  în 1937, cu cartea  „Invitaţie la vals“, apoi Elevul Dima dintr-a șaptea, în 1946, Cazul Magheru, în 1971.ultima carte, se pare, că i-a fost Arde Prahova, ajuns la cititori prin 1974…
  •                    Invitaţia la vals este un roman de dragoste.Romanul prezintă viaţa personajului principal masculin, felul in care se dezvoltă acesta, cum gândeşte şi nu în ultimul rând…cum iubeşte. Obişnuit să îşi seducă amantele, să le aibă şi apoi să le părăsească, numai de dragul sentimentului de măreţie, trufie, pe care îl simte atunci când ele îi cerşesc împăcarea, el îşi primeşte pedeapsa prin dragostea vieţii sale, Mihaela.
  •                 Aceasta este o scurtă descriere, o primă prezentare a ce sste romanul.
  •                 Altă prezentare:„Romanul oferă o incursiune profundă în psihologia personajelor și aduce în prim-plan teme precum iubirea, orgoliul, manipularea și costurile tragice ale acțiunilor impulsive. Romanul impresionează prin construcția complexă a personajelor și prin explorarea laturii întunecate a relațiilor interumane.
  •                În plus, materialele  vor folosi ca sursă pentru scrierea propriului comentariu al romanului „Invitație la vals” sau pentru a realiza o fișă de lectură, dar și pentru a descoperi (și folosi, imitație n.n.) stilul literar al lui Mihail Drumeș”.
  •             Într-un interviu acordat revistei Rampa în 1937, și preluat de Dosare secrete , Mihail Drumeș a povestit de unde și cum s-a inspirat când a scris romanul „Invitație la vals”: „Subiectul romanului mi s-a furnizat de un fapt petrecut în realitate. Pe când eram student, locuiam la o bătrână proprietăreasă, văduva unui colonel. O chema Alexandra (ea e Alexa din roman, dar… întinerită mult). Toată casa era plină de fotografiile unei fete de o frumuseţe neobişnuită. O chema Virginia şi era fiica proprietăresei. Într’o zi mi-a destăinuit durerea ei. Virginia (în roman. Micaela) se măritase cu un tânăr profesor de liceu, dar după un an divorţase pentru a se remărita cu un funcţionar de la finanţe. Tânărul de asemenea se însură cu fiica unui politician şi ajunse deputat. Până aici toate bune. Virginia însă nu se putea consola de pierderea lui Traian (aşa-l chema pe primul ei bărbat). ÎI iubea, el, de asemenea, o iubea, şi, deşi ambii îşi întemeiaseră câte o căsnicie liniştită, deşi Traian avea perspective să ajungă un om de frunte prin calităţile de care dădea dovadă, hotărâră să-şi curme zilele. Nu se știe nici până azi dacă hotărârea o luaseră printr’o prealabilă înţelegere, pentru că Traian se împuşcă trei zile după sinuciderea ei și fostei sale soţii nu-i lăsă niciun rând scris… Drama s’a consumat în anul 1920 şi toate gazetele au scris despre ea coloane întregi“, a povestit Drumeș, ceea ce repetăm și noi.
  •              Proprietăreasa, văzând că îl interesează cazul, i-a povestit găzdașului său o mulţime de amănunte pe care scriitorul le-a utilizat în roman. „Dar cel mai semnificativ şi tragic dintre toate faptele relatate, era desigur acesta: soţul Virginiei, moştenind o însemnată avere, îşi cumpărase înainte de căsătorie o casă (chiar casa în care locuia gazda mea), iar după despărţire o dăruise Virginiei. Acest lucru m’a intrigat la culme. Cum, ce fel de om a fost acesta, care, despărţindu-se de soţia lui, îi constituie zestre ca să se mărite cu altul, o casă care însemna toată averea lui? Pe aceste schematice fapte de viaţă am ridicat zidăria romanului, împlinind lipsurile datelor ce-mi lipseau din propria mea fantezie. Dar, afirm încă odată, cele mai multe lucruri sunt adevărate, petrecute în realitate… Mă gândesc ce figură va face buna mea gazdă dacă îi va cădea în mână romanul propriei ei dureri. Acest lucru îmi strânge inima, ca și cum aș fi comis o impietate dând în vileag taine cari nu trebuiau să vadă niciodată lumina tiparului“.
  •                   Succesul lui Mihail Drumeș continuă cu „Scrisoare de dragoste“ doi ani mai târziu, ceea ce i-a permis, în acelaşi an, 1939, să cumpere editura Bucur Ciobanul din Bucureşti, unde promovează în special cărţile pentru copii şi tineri.
  •               „Elevul Dima dintr-a şaptea“, scrisă tot de Mihail Drumeș, este una dintre cele mai bine vândute cărţi de literatură română din toate timpurile.
  •                 Mihail Drumes devine membru al Uniunii Scriitorilor si pensionar al acesteia. Povestirea  istorica Iancu Jianu îi apare, in foileton, in ziarul „Oltul” din Slatina în  1972, iar la Editura Ion Creangă volumul Edison, reluat un an mai tarziu cu titlul Mari inventii. Povestiri adevarate, ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. In 1974 Editura Albatros îi publică romanul Arde Prahova, cum am spus. La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, în 1977, volumul Povestiri despre cutezători. Intre anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului Povestea neamului romanesc. De la început și până in zilele noastre. Pagini din trecut. vol. I, 1978, vol. II-III,1979, în Editura didactică și Pedagogică. In 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca îi publică volumul 10,  cărți celebre repovestite de Mihail Drumes.
  •              Autorul, relatează aceeași Wichipedia și presa timpului,  devine unul dintre cei mai cititi scriitori din perioada interbelica. In anul 1938 apare romanul Scrisoarea de dragoste in colectia Universul literar al ziarului Universul. Autorul reia tema nuvelei Capcana, pe care o amplifica, dandu-i si unele sensuri sociale, incat se poate spune ca romanul dezbate tema carierismului. Piesa     Năluca este publicata in colectia „Universul literar”, impreuna cu volumul Trei comedii: Scoala nevestelor, Calul de curse, Linistea sotului – difuzate anterior si de Radio Bucuresti. In 1941, O crima pasionala, care fusese interzisa din repertoriul Nationalului clujean in 1935, dupa a doua reprezentatie, caz unic in perioada interbelica, vede lumina tiparului in aceeasi colectie a „Universului literar”, cu o prezentare de Teodor Scarlat.In 1942, romanul Sfantul Parere, publicat In 1930, in foileton, in coloanele cotidianului „Dimineata” si imediat i Ed. Cartea romaneasca, reapare cu titlul schimbat in Cazul Magheru, in Ed. Bucur Ciobanul si este recenzat pozitiv de „Viata romaneasca:, „Gandirea”, „Rampa”. Apare volumul Teatrul, editie bibliofila. In 1946, romanul Elevul Dima dintr-a saptea, fresca a adolescentei din literatura noastra, alaturi de Medelenii lui Ionel Teodoreanu, il aduce pe autor din nou in atentia cititorilor. In anul 1961 Editura militara ii publica romanul Se revarsa apele, cu subtitlul „Cronica impletita dintr-o seama de povestiri despre oameni si fapte intamplate in cei dintai ani ai veacului nostru si despre rascoalele taranilor din acea vreme”.
  •              Text din împrumuturi, cum rezultă din context, amintiri și pentru noi din vremea Liceului, reluate, aduse și postate cu lăcomia cititorului matur-matur, în Antologiile mele, pardon, ANTOLOGIILE  noastre, coodonator, Ion N, Oprea, Iași, 2 decembrie 2023.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania