Mihail-Radu Solcan

„Dau şi cărţile dependenţă, nu numai alcoolul şi alte droguri”…

        Tot „Filosofie”, „Vremuri noi, vremuri vechi. Jurnal 2007-2013”, cu un necrolog  semnat de  Vladimir Tismăneanu, Editura  ART, lucrare care se referă la fostul lor coleg în  ştiinţele umane, in memoriam Radu Solcan” de Mircea Flonta,Emanuel-Mihail Socaciu şi Constantin Vicu, 2015, editura Universităţii din Bucureşti, foşti studenţi, apoi colegi cu profesorul sucevean , născut la 18 noiembrie 1953, decedat pe 11 februarie 2013,am mai scris în Istorii, comentarii, miscelanea, , vol. 14, p.271. Acum ne referim direct la cartea profesorului Solcan „Filosofia ştiinţelor umane o introducere”,2012.

          Revenim cu câteva referiri la volumul în cauză, după ce l-am consultat. …”Mă îndrăgostesc de cărţi cum alţii se îndrăgostesc de femei”. „Ca de obicei, umblu după cărţi. Jur totdeauna că nu sunt un colecţionar. Probabil că nu sunt; caut mereu doar ceva interesant de citit. Dau şi cărţile dependenţă, nu numai alcoolul  şi alte droguri.”.” La mine predomină plăcerea de a citi, de a rătăci prin texte. Asta nu înseamnă că atunci când mă apuc să scriu şi am ceva de zis,n-o fac cu plăcere”. „Din târgul de antichităţi am adus acasă un fel  de basorelief din zinc. Am ieşit cum s-ar zice, din aria mea de competenţă – cărţile –  şi am luat un obiect care nici nu ştiu cât este de vechi şi nici măcar în ce categorie intră. Pentru mine este interesantă imaginea. Ea îl reprezintă pe un bătrân căţărat pe scara de bibliotecă. Biblioteca este plină cu cărţi  până la tavan. Bătrânul ţine o carte în  mâna dreaptă, dar citeşte din una pe care o ţine cu mâna  stângă. Mai ţine şi o a treia carte între  genunchi.Intr-un colţ al imaginii este şi un glob pământesc. Predomină însă cărţile. Este mult umor în basorelief. Este şi o imagine în care mă recunosc. De aceea am şi vrut s-o cumpăr”…

           …”Să mă doară că nu sunt un intelectual public? N-aş rezista la inevitabilele împroşcături de  noroi din spaţiul public. S-ar putea să fie de vină trufia. Am şi eu – ca mulţi alţii –  iluzia că pot surpinde adevăruri importante pentru un public larg. Pe care nici nu îndrăznesc să le fac publice.Până la un punct, anologia  ar fi un Adrian Marino”. „Am citit cartea lui Ştefan Zweig despre Erasmus şi am fost pofund impresionat. Mă simt şi eu aproape de Erasmus, un om al cărţilor, al comentariilor erudite şi al ironiei fine”.

          Pe 12 aprilie 2012, profesorul scria în Jurnalul său, cartea celor trei. „Rezultatele analizelor făcute miercurea trecută sunt precum un anunţ mortuar… Mesajul este limpede: peste câteva luni voi fi în pragul morţii. Sunt deprimat. Încerc  să mă refugiez în munca la carte. Am terminat o primă revizie a tuturor capitolelor scrise până acum. Mai rămâne să elaborez concluziile”.

          Pe 17 mai 2012, nota: …”Lucrez la carte. Trebuie să trag o concluzie cu privire la un subiect important: există sau nu legi precum legile fizice în cazul societăţii? Răspunsul meu este negativ. M-am chinuit însă să găsesc o demonstraţie simplă şi convingătoare”.

              Pe 19 iunie 2012 consemna predarea cărţii în vederea intrării ei în lucru, dar profesorul continuă să achiziţioneze alte şi alte cărţi, cărându-le, îngrijorat că din cauza greutăţii lor i s-ar putea deschide operaţia…

             Peste nici 8 luni, ce este viaţa!,   la 11 februarie 2013, în plină dorinţă creatoare, moartea l-a răpit pe cel care scrisese. „Filosofia este o activitate care te fascinează la douăzeci de ani, te enervează la treizeci, te lasă indiferent la patruzeci, te apropie de înţelepciune după cincizeci de ani şi în care dacă ai noroc, poţi produce după şaizeci de ani”, puncte de graniţă ale  destinului, Jurnalul lui, cartea despre care vorbesc cei trei şi dânşii profesori,  urmaşii, foştii lui învăţăcei, tot filosofi, care transpun  atâtea din ce este jurnalul de la Păltiniş. Mai ales că şi până la 60 de ani, Mihail-Radu Solcan, bucovinean, ca un autentic  intelectual, filosof, profesor şi iubitor de carte, ne-a încărcat biblioteca de cărţi: Logica modernă aplicată în filosofie şi ştiinţele sociale, Academia de Studii social politice, Bucureşti, 1987;  Limitele puterii, ALL 1994 (împreună cu Adrian-Paul Iliescu); Arta răului cel mai mic, Bucureşti,ALL, 1998; Filosofia minţii şi ştiinţa cogniţiei.  Introducere în filosofia  minţii din perspectiva ştiinţei cogniţiei,Editura  Universităţii din Bucureşti, 2000; Instituţii politice şi economice, Universitatea Bucureşti, 2003; Freedom, Minda, and Institutions, Editura Universităţii din Bucureşti,  2003; Eseul filosofic, Editura Universităţii, Bucureşti, 2004; Filosofia ştiinţelor umane o introducere, Editura Universităţii, Bucureşti, 2012, şi restul de titluri, toate cuprinse în volumul de la care am pornit – Filosofia ştiinţelor  umane in memoriam Radu Solcan, de Mircea Flonta, Emanuel-Mihail Socaciu şi Constantin Vică.

          Ion N. Oprea, Iaşi, 24 iunie 2020