Miorica

Autor: Stelian PLATON2 noiembrie 2013lnvitaţie la lectură

Mi se păru o seară mult mai friguroasă
Și așteptam un telefon să mai discut
Cu un bun prieten trist, plecat de acasă,
Cu viața-i permutată în alt azimut.

Se presăra pe lunci o seară stacojie,
Leneveau în mers cirezi venind din vale
Sorbind din lacuri verzi, pierdute-n geografie,
Cu reci și moi în bot, fire lungi de bale.

După un timp de așteptări mă-nvinse frica
Și am vrut să știu de ce nu mai apare
Fruntea-i largă-n praful razelor de soare,
A văcuței mele răsfățate Miorica.

După instincte și obiceiul meu mai vechi,
M-am dus înspre Ciaire, jos mai devale.
Și vată afânată chiar mi-am pus în urechi,
Să simt nuanța caldă, a glasului său moale.

Târziu și-ngrijorat am revenit acasă,
Poarta cu arc scheuna în balamale;
Și-n așteptare rumega maiestuoasă
Mândră Miorica mea pierdută-n vale.
20.10.13

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Stelian PLATON