Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
MIRACOLUL IUBIRII
MIRACOLUL IUBIRII
De când m-am născut,
cheile acestei lumi
în mâinile mele le-am ţinut
şi mi-a fost de-ajuns
să amestec privirea mea
cu a ta,
să apropii gura mea
de a ta
şi să simt că lumea
e în puterea mea.
A fost de-ajuns un singur gest,
un cuvânt oarecare
şi mă îmbrăcam în flacăra inimii tale.
Inima mea era un bulgăre de pământ
după ploaie,
în care piciorul tău gol
după baie
şi-a lăsat urmă greoaie.
Atunci în tine am descoperit,
femeia care m-a iubit
şi a scormonit,
cu mâinile pline de sânge
în pieptul meu rănit.
Paşii tăi prin pădurea cu aer înjunghiat,
trecând prin loc neumblat
erau umflaţi de somnul păsărilor,
de cântecul sonor al greierilor.
Atunci eu vâslind din braţe şi din aripi
am vrut să-ţi amintesc,
că-n văzduh miresmele se rătăcesc
iar printre ierburi vietăţi foşnesc.
Dar totdeauna ai fugit de mine
şi nu am ştiut să mă ascund de tine,
tristeţea a crescut în mine
pe furiş,ca ierburile între ruine
şi-am rămas la scara firii
plângând şi cântând
miracolul iubirii.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania