ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 18 Ian. 2018
Autor: Prof.  Vasile GĂUREN
Publicat: 18 Ian. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU, redactor șef
Editor: Ion ISTRATE

Miticilor! Ați ridicat gunoiul până la Luceafăr…

  A sosit și în Botoșaniul drag lui Eminescu  mașina cu  gunoiul, dar nu să-l adune, ci să-l împrăștie în capul publicului iubitor de frumusețe. Din tomberonul  altădată prestigioasei Edituri Cartea Românească –  a coborât o domnișoară sfrijită, de s-o sufle vântul, o Medeea Iancu, ce și-a luat un oarece premiu literar și a început să-și recite prin ochelari și de pe telefonul mobil  un porno-scabros –cică –  ”manifest” nu împotriva cuiva neapărat, ci a…României.

 Am luat câteva pastile antivomitive, pentru a-i putea citi dejecțiile  scuipate  în orașul poetului ce a scris că Femeia-i prototipul îngerilor  din senin. Așa creații, bogate-n sentimente ca pâsla– cum se exprima Tudor Arghezi-  folosesc celor care vor să vomite și farmaciile sunt închise.

  E dreptul suveran al fiecărui scriitor de a locui după preferință în propria-i mocirlă sau în colțul lui de cer, dar a veni în ceas aniversar  eminescian să-ți debitezi expectorațiile zis ”literare”  – de nereprodus – pe seama Țării în care te-ai născut (să nu zic…. ca la dobitoace)  e o insultă  impardonabilă.  Și pe vremea lui Eminescu  răul, rebarbativul  de cea mai joasă speță se învolbura  în viața oamenilor, dar dragostea de  ȚARĂ rămânea SFÂNTĂ. Sunt vorbe pe care le rostesc azi printre lacrimi românii plecați prin spanii, italii și irlande, iar aici le ofensează public, la liber, niște ”nimea-n drum”.

     Cu ce va  fi fost de vină amărâta asta de ROMÂNIE de  vrei tu să o violezi ”cu penisul (tău) lung și negru”. Nu știi că n-ai? dezmățat-o descinsă ca o spucăciune a spurcăciunilor din țara spurcaților – cum se exprima  cu oroare un personaj dintr-o comedie antică a lui Plaut.  Nu la Botoșani –locul unde oamenii sunt curați  și credincioși-  este locul pentru astfel de ”manifeste”, domnilor de la Editura CR, ci la comemorări ale unui Marchiz de Sade, unui Mario Vargas Llosa  sau altora.

   Lumea s-a mai civilizat, fiindcă nici pe zidurile toaletelor publice nu mai întâlnești asemenea scrieri. Ce existență este aceea care exhală o asemenea gândire ca a Medeei Iancu, ahtiată numai după o infernală publicitate.

   A venit fătuca Medeea să împută aerul curat al brazilor Bucovinei, apa limpede  și clară a izvoarelor și cânturilor, sufletul celor buni și onești, strălucind ca nuferii în balta acestor vremuri.

 Dacă lui Laslo Tokes i s-a retras decorația acordată de statul român pentru atitudinea antinațională, pentru ce i se tolerează acest lucru unei poetese submediocre?
Țara în care a crescut Medeea aceasta trebuie să-i retragă orice distincție, nu pentru limbajul vulgar neapărat, ci pentru insulte la adresa ROMÂNIEI ca țară.

   Du-te, iasmă, în infernul vorbelor tale! Lasă-ne în amarul necazurilor noastre! Și nu cumva să  mai pronunți numele sfânt al lui Eminescu până la sfârșitul zilelor tale, fiindcă nu ți se va ierta niciodată.