Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Muzeul Memorial Ștefan Luchian din Ștefănești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Muzeul Memorial Ștefan Luchian din Ștefănești, județul Botoșani, muzeograful Carmelia Munteanu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2025, în incinta acestuia.

– Doamnă Carmelia Munteanu, când a fost inaugurată această instituție muzeală?
– Muzeul a mai funcționat între 1989 și 2007, după care a fost închis din cauza stării avansate de degradare și reînființat în 2021. Este singura casă memorială din țară a lui Ștefan Luchian, supranumit „poetul plastic al florilor”, care s-a născut la 1 februarie 1868, în satul Ștefănești [(astăzi, oraș), comuna și plasa cu același nume], județul Botoșani și a murit la 28 iunie 1916, la București, unde a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

– Aceasta este casa în care a copilărit?
– Nu, locuința în care a venit pe lume și a stat până la vârsta de cinci ani, când a plecat în Capitală, era construită din piatră, fiind cea mai frumoasă din târg (numită „La boltă”), dar a fost bombardată și distrusă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acest imobil a fost sediul unei școli clădite, în jurul anului 1900, de Spiru Haret, ministrul Învățământului din acea vreme, în curtea din față aflându-se, pe atunci, casa învățătorului și terenul de sport.

– Descrieți, vă rog, interiorul muzeului.
– Clădirea cuprinde două încăperi consacrate expozițiilor, precum și spații destinate simpozioanelor și atelierelor de creație. Prima sală, denumită „Camera-atelier”, prezintă tablouri emblematice ale pictorului (autoportretul său psihologic Un zugrav, Anemone, Flori și altele), obiecte personale aduse din locuința sa din București (masa de lucru, paleta și trusa pentru pictură, cu pensoane și guașe, măsuța de lângă pat, ceașca din care obișnuia să bea cafea, un gramofon, un flaut și geamantanul de călătorie), panouri incluzând principalele date biografice ale artistului, mobilier de epocă, fotocopii după documente și după o scrisoare a lui Luchian, fotografii ale sale, ale părinților (maiorul de grăniceri Dumitru Luchian și Elena Chiriacescu), ale fratelui Anibal și ale Ceciliei Vasilescu (nepoata primarului Alexandriei, cu care el și-a dorit o relație de durată, dar unchiul ei nu a fost de acord și pictorul a rămas necăsătorit toată viața), precum și jurnalul original conținând detalii din viața lui Luchian, scris de Laura Cocea, nepoata sa preferată [căsătorită cu pictorul Traian Cornescu], care l-a îngrijit, în ultimii ani ai vieții, împreună cu Paulina Cocea [născută Economu], verișoara lui primară. Fiul Laurei Cocea, Radu Alexandru Cornescu, nepotul artistului, a avut ca fiu pe Ștefan Alexandru Cornescu, strănepotul lui Luchian, ce a recuperat, în 2015, lucrările și obiectele personale ale pictorului confiscate, abuziv, de regimul comunist în 1986, pe care le-a donat muzeului. A doua sală găzduiește o expoziție permanentă dedicată artistului, unde pot fi admirate tabloul său Peisaj și lucrări de pictură și sculptură semnate de nume importante ale artei plastice românești. În a treia încăpere, se află replici ale operelor lui Luchian și alte fotografii de familie, aici având loc și activități de profil cu elevii din localitate.

Florin Bălănescu