Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), August 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Mihăilenii și Adrian Ion Veniamin

Autor: Dorina RODU, redactor șef – Revista Luceafărul
Publicat: 12 Aug. 2019
© Dorina Rodu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Expoziția Muzeală Scriitori Botoșăneni
Proiect realizat cu sprijinul Consiliului Județean Botoșani

Adrian, Ion Veniamin

(n. 1837, Mihăileani, jud. Botoșani – m. 14 aug. 1875, Pașcani, jud. Iași)

În anul 1792 a apărut Târgul Mihăileni ca o necesitate și ca „urmare a deschiderii unui punct de vamă între Moldova și Bucovina. La recensământul din 1860, Mihăilenii erau oficial a 22-a localitate urbană a Moldovei, după numărul populației (3653 locuitori). Satul Rogojești și fostul sat Sinăuții de Jos (azi parte a satului Mihăileni) au făcut parte din Ducatul Bucovinei.”[1]. „<Târgul s-a numit Mihăileni din 1834, de când Sturdza ajunge domn. Aici avea conacu lui. Îi plăcea mult că era un târg de toate culorile şi doamna lui avea mărfuri de primă mână în special din Austria. Era foarte mulţumit de târgul ăsta şi a făcut aici de toate şi biserică şi şcoală şi cazarmă>, spune Bozeac. Documentele întăresc spusele săteanului. „Târgul Nou” capătă numele de Mihăileni din 1835 în mod oficial, iar din 1838 Mihail Sturdza ridică aici o biserică domnească păstrată şi astăzi.”[2]

După doi ani de la schimbarea denumirii localității, din Târgul Nou în Mihăileni, în anul 1837, s-a născut profesorul, poetul, prozatorul și publicistul Adrian Ion Veniamin. Sunt extrem de puține date consemnate despre copilăria scriitorului și aproape inexistente cele despre familia sa. Adrian I. Veniamin a absolvit studiile elementare la Fălticeni, studiile secundare la Academia din Iași, făcând parte din promoția anului 1856. „Personailitate de marcă a vieţi culturale a Botoşanilor în a doua jumătate a secolului, trecut, Ion Veniamin Adrian, (1837-1875), s-a afirmat printr-o diversitate de preocupări, de la profesor, director sau revizor şcolar la tipograf, redactor de presă sau literat, probate cu profesionalism şi pasiune. Nu sînt, de altfel, singurele, completîndu-se cu servicii în viaţa politică sau administrativă, fără a se depărta de la condiţia bunului patriot, dată de vechile-i convingeri unioniste, întru triumful cărora se dedicase. Fondator şi conducător (proprietar), din 1871, al unei imprimerii, în Botoşani, îşi tipăreşte aici volumele de scrieri: „Din versurile lui I. V. Adrian”. Canţonete. Suvenire şi suspine. Fabule. Imprimeria Botoșani, 1871; „Din scrierile umoristice ale lui I. V. Adrian”, Editor C. Manoliu, Imprimeria Botoşani, 1874; „Tipuri I: „Postulachi Slujbulescu” Cîntecel comic, Imprimeria Botoşani, 1874 (dintr-un ciclu care urma să mai cuprindă „II Flionconescu procopsitul” şi „III Coşcodan gazetarul”). Remarcabilă între scrierile sale, rămîne „Abecedarul ilustrat pentru copii începători” (1870, Imprimeria Botoşani), lucrare de pionierat în literatura didactică şi pedagogică din ţara noastră, cu virtuţi moderne, euristice, dublate de altele educative, într-un format original (o premieră) cu o condiţie grafică în consens cu interesul celei mai tinere generații, aflate în pragul instrucției.”[3]

Trebuie menționat faptul că Adrian Ion Veaniamin a fost unul dintre primii profesori ai Liceului Laurian din Botoșani, pe vremea când liceul avea „ca dotare patru bănci de brad, o masă, un scaun de ulm și o tablă neagră.”[4], astfel, începerea „anului școlar a găsit gimnaziul doar cu doi învățători, și anume: directorul Vasile Paulini, care preda limba latină, aritmetica, istoria naturală și desen, și Ioan Veniamin Adrian care preda istorie, limba română și franceză”[5]. „După Unire este numit profesor de istorie, (geografie) şi limba franceză la gimnaziul din Botoşani. În 1861 şi 1862 conduce, la Iaşi, revista satirică Bondarul. De la începutul anului 1864 este revizor şcolar al judeţelor Iaşi, Botoşani, Dorohoi şi Suceava şi profesor de istorie. Alegerea ca deputat de Botoşani în Camera legislativă (1870-1871) este punctul de vârf al carierei sale administrative şi politice.”[6].

Comuna Mihăileni este una dintre numeroasele localități ale județului Botoșani care au dăruit țării și, nu numai, nume mari cu „greutate” și cu un rol important, aș putea spune chiar esențial, în istoria literară. Printre personalitățile botoșănene care s-au născut sau au copilărit în comuna Mihăileni se numără: Ion Păun-Pincio (1868 – 1894), Adrian Ion Veaniamin (1837 – 1875), Benador Ury (1895 – 1971, stabilit de timpuriu în com. Mihăileni), Lucian Alecsa (1954-2016) ș.a.

Palatul Liceului ,,Laurian” din Botoșani inaugurat în 1885, într-o fotografie de epocă.

Note:
[1]https://ro.wikipedia.org/;
[2] Cosmin Pătraşcu Zamfirache – „Satul care ar fi fost „capitala“ secretă a Moldovei acum 200 de ani. O altă legendă locală: aici ar fi fost şi capitala ţării, timp de 24 de ore, în Primul Război Mondial” – articol publicat la data de 21 dec. 2015, pe site-ul www.adevărul.ro;
[3] Ionel Bejenaru: „Din istoricul presei botoșănene – „Steluța” lui I. V. Adrian”, Hierasus, nr. IV, 1981;
[4] Mihai Ioan, Nistorică Sorin, Onofrei Ioan: „Istoria Liceului Laurian din Botoşani”, Editura Axa, Botoșani, 1999, p. 16;
[5] Alexandru Hriscu: „Istoria bibliotecilor Liceului ,,Laurian” din Botoşani 1859 – 1932”, Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), 10 ianuarie 2019 (www.luceafarul.net);
[6] https://crispedia.ro/ion-veniamin-adrian/.