În vâltorile vieții cotidiene
Navighez pe valuri învolburate,
Și orice clipă e prilej de scufundare
În apele acestei vieți trecătoare.

Inima mi se leagănă ca o luntre.
Cerul însoțit de luceferi mângâie umbre,
Rătăcesc în această lume invadată
De minciuni și ipocrizie deodată.

Mă zbat în liniște și în lumină,
Ard în flăcări până devin rădăcină
Iar când aflu că steaua mea e  lângă mine
Zilei de azi îi spun povestea de mâine.

Atunci când furtunile vieții mă clatină,
Fac rugăciune din orice lacrimă,
Mă îmbrac-n haina rugăciunii neîncetate
Dătătoare de speranță și libertate.

Am navigat peste tot cu luare-aminte
Și am cules numeroase noi pilde,
Sfaturi folositoare adesea am primit
Și cu emoții am scris poezii fără sfârșit.