Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Neliniştile sugrumante

Macovei,LilioaraLilioara MACOVEI

 

 

 

 

 

Neliniştile sugrumante

 

De multe ori fac bilanţuri pe diferite teme şi cele mai documentate sunt pe timpul nopţii. Am inspiraţie, aplomb, discurs şi cele mai multe au finalul bun. O problemă mă încearcă de o bucată de vreme, înfruntarea a ceea ce urmează. Aici, mă părăseşte până şi previziunea pe care mă bazez în alte domenii. Arta de a ieşi din aceste strâmtori nu mă mai caracterizează. Nu se vede seninătatea, nu mă domină siguranţa, nu mă mai… adică, da, mă oboseşte. Totuşi, cine să ştie ce va să fie?

Uneori cred că nu am nici o rezolvare, prea sunt multe aceste nelinişti, prea sunt nervii întinşi, prea se tace, prea se vorbeşte. Stau sub povara asta şi mă cert cu mine. Ceva a devenit insipid şi nu aş vrea să las frâul moale. Mă va hăţui viaţa şi nu cumva greşeala îmi va fi fatală? Doamne, fereşte-mă!

Sunt vulnerabilă şi nu pricep de ce. Sunt o plângăcioasă şi mă consum. Cum, toate astea mă eliberează de amărăciunile de azi, de mâine, de poimâine? Sau îmi iau din apetitul vieţii începând de ieri?

Acum, ceva îmi este înfipt în piept, exact pe mijloc. Trag aer şi sper să ajung la geam. Pe drum trec atâtea maşini, că-mi pierd până şi durerea. Cei care sunt acuma în avioanele care mă zguduie din configuraţie în timp ce trec pe deasupra capului meu, ce gândesc când sunt la înălţime?

Ce muzică! Gălăgie pusă pe notele de sus. Repetiţie, vorbe spuse, iar repetiţie şi urlet, mult urlet. Schimb postul. Ştiri cu sânge, plâns şi mă împietresc. Schimb privirea. E uşa tocită, posacă şi tăinuitoare. Schimb gândul, adică vreau să-l… nu merge, nu vrea…

– Ce să faci şi tu cea care te zbaţi? Clemenţa mea este justificată.

– Da, ştiu că pricepi. Frustra rogatur qui misererinon protest. (În zadar te rogi de cineva care nu ştie ce-i mila).

– Nu ştiu dacă te rugai, dar te-am văzut acoperită cu nepăsare. Alung-o! Ştii că poţi ajunge iresponsabilă şi te poţi sinucide?

– Gata! Mă insulţi şi-mi accentuezi ritmul neliniştilor.

Într-un colţ al camerei de pe un cuier se râzgâie o agăţătoare numai frunze. Totdeauna a avut pretenţii de elevată şi s-a întins ca pecinginea. Nu m-am supărat că mi-a plăcut verdele, altfel era cadou demult.

Gândurile mele de acuma nu mai sunt energii bune, sunt sculptorul şi eu materia primă. Mă ajustează zi şi noapte şi tot un abstract plictisitor şi dărâmător voi ajunge. Am nevoie de o funie, de un braţ să mă scoată de sub stăpânirea maestrului dăunător.

– O, tu, noapte care eşti mama gândurilor mele grele, nu vrei să te prefac în zi?

Prea multe bilanţuri, prea multe consumuri, prea multe nelinişti. Sunteţi repetabile, plictisitoare şi-mi ocupaţi timpul. Mă sugrumaţi şi nu pot striga după ajutor. Plecaţi de la mine, deveniţi obsesii!

Ceva ca o sonerie de ceas, se auzi vag de undeva. Un gust de viaţă amară mă năpădi din nou.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5