Nevroza
Îți scriu doamnă Nevroză de trei ori,
Rar mi se-ntâmplă să iubesc, apoi să mor,
Iar vine corbul Nervermore și croncănește,
Nu înțeleg nici limba ce-o strivește.
Abia am adormit nițel, ușure,
La susurul ce-mi pare al tău nume,
Umbrella re-covered mă mai ascunde,
Citește-mi vechile scrisori pornind pe unde.
În inimă se cuibărește teama,
A nu mai fi, a nu muri, care e drama?
Mi s-a părut mai tragică plecarea
În țara nevrăjitelor fecioare,
Hora sabatică de mult nu ne mai știe,
Acum nu sunt nimic, nici jucărie,
La ceasul când mă cheamă toți aprozii
Cu ghearele mă vor cuprinde miriapozii,
Aici nevroza, dincolo un corb,
ADIO, scumpa mea, sunt mut și orb.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania