Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae CORNESCIAN: Abisul

    Nicolae CORNESCIAN

     

     

     

    Abisul

     

    locul acela nu-i oferea destul de mult spaţiu
    atât cât ar fi necesar amintirii suburbiilor
    pustiului amiezii şi criptelor goale după tot acel timp
    se plimba fără nici o convingere
    fără nici un scop şi nici un jind de a stăpâni destinaţiile finale
    nu dorea mai mult decât i se oferea
    şi nici nu aştepta schimbări decisive
    întâlniri nesperate
    ceva mult mai prezent decât propria persoană
    mult mai clar şi lucios
    ceva ce i-ar fi adeverit traiul
    păsări părăsind pământul din oglinzi
    geamuri în care se reflecta doar un singur chip
    mereu străin
    câteva siluete evadând dincolo de tot ce putea fi văzut
    alegea rutele ocolitoare căci se ştia urmărită
    podurile de sticlă unde îşi lepăda umbra
    doar ca să răzbească să se întoarcă în acelaşi întuneric
    lipsit de imaginea spaţiului
    de margini şi străzi ademenind înspre gol  

    se oprea doar pentru a privi cum se ridica apa deasupra copacilor
    nu se putea elibera de tot ce gândea
    margini crescute din alte margini doar pentru a prelungi impresia nemărginirii
    râuri
    alte râuri
    alte şi alte râuri
    şi un singur drum parcurs doar o singură dată
    străbătut de cei ce nu vor fi întâlniţi niciodată
    de cei ce vor veni când Ea va fi dată uitării
    când muşchii şi lichenii îi vor năpădi trupul
    confundat probabil cu stavila necesară curgerii constante a aceluiaşi râu
    de deasupra pădurii cu alte umbre
    abandonate eternelor pribegii

    i-ar mai fi trebuit încă o viaţă spre a fi reuşit să revină acolo
    orice drum sfârşea doar cu ziduri de piatră
    continua alte drumuri
    cele pe care veneau doar cei neştiuţi
    povesteau propriile destine ca şi cum ar fi încercat să se elibereze de povara amintirilor
    ziceau că au cutezat să plece
    pentru că depărtările părăsite au fost eliberate de orice orizont
    ştiau unde era abisul şi de unde anume nu se mai putea pleca nicăieri
    aşteptau în tăcere
    aşteptau neîncetat
    şi Ea revenea
    venea întotdeauna când cineva se încumeta să viseze frânturi de realitate
    tot ce a fost
    clipa în care s-au născut doar pentru a-şi suporta timpul
    chiar şi fără voia lor

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5