Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae CORNESCIAN: ACVATICA

    Nicolae CORNESCIAN

     

     

     

     

    ACVATICA

     

    nu mai aveam ce privi dincoace de acest orizont
    aminteam ape vii
    brăzdând cerul mult mai adânc decât vidul
    râuri de sub mări
    rune şi frunze de lemn
    crestate pe arbori tăiaţi vertical
    despicaţi de fulgere adăstând chiar şi acum în golul oglinzilor
    pline de proximităţi pierdute
    tot ce cândva ocupa întinderi văzute
    livezi fetide cu peşti de acvariu plutind înăuntrul fructelor de sticlă
    crengi şerpuind neîncetat
    treptat retrăgându-se în pământ împietrit
    şi ceva ce din larg aducea frig şi transparenţă
    necesară anulării formelor rămase
    pietrelor finisate de văzduhul uscat
    plin de beznă crestând pe alocuri umbre cu ambele feţe
    chiar deasupra nisipului aşternut peste drumul exilului
    între geamuri rămase doar pentru a proteja oglindirile interioarelor
    din alte timpuri şi din alte case
    locuri în care ne aminteam că puteam exista doar împreună
    chiar şi-n clipele-n care întâmplările spontane păreau identice
    când ştiam că puteam să privim chiar şi ceea ce nu exista niciodată
    şi totuşi devenea real doar din cauza luminii penetrând interiorul aparent
    precum aerul de sub apă
    de sub marea acoperind oraşul uitat
    grădini cu umbre verticale de parcă arborii ar fi izbutit să se desprindă
    de golul oglinzilor aproape lichide
    şi ceva mai clar decât orice prezenţă ce ar fi conferit transparenţei
    nuanţele spectrelor încă necunoscute
    nemaivăzute în viaţa de pe pământ
    drumuri ducând spre destinaţii dorite
    spre alte adrese
    suprapuse cât timp geometria hexadimensională permitea
    prezenţă sincronă a mai multor forme în acelaşi loc
    spre casa noastră din nordul continentului şi spre cele din miazăzi
    toate împrejmuite de aceeaşi apă fără de care nu se putea respira
    îndeosebi deasupra vadului vast
    şi mai ales înăuntrul încăperilor de văzduh solidificat
    spaţii din care lipseau orice oglinzi
    pentru că tot ce credeam şi închipuiam putea fi văzut oricând
    sus pe sticla mării reflectând în orice moment
    tot ce a fost şi tot ce va fi întotdeauna

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5