Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Nicolae CORNESCIAN: ASTORIA

Nicolae CORNESCIAN

 

 

 

 

ASTORIA

 

Doar în preajma ta era mai mult loc decât altundeva.
Decât în cealaltă încăpere, unde lipsea totul. Exceptând murii multiplicaţi
în alte dimensiuni. Imperceptibile, dar existente. Confirmând
vidul tot mai dens. Chiar şi atunci; în acele seri în care se putea crede
că nu exista nici un timp. Niciodată. Şi nici nu mai erau posibile
alte prezenţe. Neglijând breşele din zid. Goluri prin care pătrundea
aerul mult prea rarefiat. Atât de clar, încât anula orice luciu de prisos.
Chiar şi nuanţele ce delimitau bezna dimprejurul nostru,
locul în care începea expansiunea întregului spaţiu. Şi atunci,
dar şi în orele în care ştiam că oriunde am fi ajuns, întotdeauna
lăsam impresia că nu eram tocmai de acolo. Nu tulburam nimic
cu privirile noastre. Nimic din tot ce era evident.
Mult mai real decât ceea ce răzbeam să închipuim. Ce era prezent
şi în cealaltă cameră.
Nu atingeam contururile date uitării, ci doar goleam de culori
apropierile în care izbuteam să rămânem prezenţi. În seri fără soare.
Când nu mai era nimeni alături şi nimeni nu cuteza să priceapă că şi noi
simţeam tot ce ar fi trebuit să existe.
Osaturi de sticlă în oglinzi din antreu. Mult prea apropiate şi mult prea subţiri.
Păstrate doar pentru ulterioara extindere. Ferestre şi uşi închise etanş.
Şi ceva destul de confuz. Pesemne, aparţinând arhitecturii viitorului.
Ceva ce amintea de alte absenţe. Îndeosebi, în clipele în care intram înăuntru.
Găseam alte lumini, lărgind încăperea.
Şi alte privelişti umpleau depărtări. Se schimbau mereu.
Repetau alte distanţe, redate pe gravurile din interior. Pe toţi pereţii
hotelului Astoria. Singurul edificiu din întregul oraş îngropat în ruine.
Spaţiul din care nu se mai putea ieşi nicăieri. Niciodată.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5