visele identice induc realităţi comune
doar că în acest vis
între imaginar şi realitate
nu există nici o diferenţă
doar din cauza timpului oprit
şi din lipsa limitelor evidente
desprins de propria umbră
un călător se opreşte în aerul de deasupra apei
aşteaptă refluxul luminii păstrând vie şi integră
imaginea trupului său din urmă cu câteva ore
oglinzile ridicate în spatele său nu reflectă nimic
chiar dacă el ştie că-n aceste clipe e visat de altcineva
de cea care se apropie şi crede că de aici lipseşte un om
căci spaţiul tridimensional nu cuprinde întreaga realitate
ci mai degrabă răsfrânge doar suprafaţa sa exterioară
în esenţă totul e mult mai complex
e tot ce se cere redus la dedublare
chiar şi străina pricepe că ar fi putut schimba totul în orice moment
iar acum ajungând la marginea posibilului
poate că ar fi întâlnit pe altcineva
dacă totul ar fi fost altfel
dacă dedesubtul sticlei pe care s-a oprit
apa ar fi fost iluminată din unghiul opus
şi poate că în acest caz nici n-ar mai fi avut nevoie de
alte reflectări confirmându-i prezenţa
şi nici de stratul de aer din spatele său
unde îşi vede umbra lipită de o altă umbră
acum când pricepe că ştie şi el
visele identice
văzute în acelaşi timp
induc realităţi comune
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania