Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae CORNESCIAN: Nu putea exista ceva mai real decât tine

    Nicolae CORNESCIAN

     

     

     

     

    Nu putea exista ceva mai real decât tine

     

    Cu acele clipe începea totul: anotimp plin de ore fără prezent.
    Cu acele nopţi în care erai atât de aproape,
    încât începeam să mă simt tot mai absent din orice realitate posibilă.
    Şi poate că doar din pricina ninsorilor părea că lutul se desprindea de mal.
    Lumini reci cădeau din înalt. Despicau văzduhul saturat de priviri
    văzute concomitent în mai multe locuri. Lăsând umbre zdrobite
    în profunzimile transparenţei. Departe. În adâncul întunericului
    profilând siluetele celor inexistenţi. În acele momente şi-n acele oraşe
    în care priveam în urmă şi nu vedeam mai nimic din tot ce putea fi uitat.
    Nici o culoare nu risipea lucoarea altor ochi, plini de alte distanţe
    ori posibilităţi de a surprinde tocmai necunoscutul. Acele abateri
    când întârziam ca şi cum aş fi dorit să te întâlnesc tocmai în visele
    celor pe care nu i-am cunoscut niciodată. Tocmai în spaţii
    din care lipsea totul, iar răsăritul putea fi închipuit în orice parte a înaltului.
    Chiar şi în adâncul apelor golite de razele toamnei destul de posibile.
    Sub cerul desprins de alt cer. În noaptea în care ştiam că
    nu putea exista ceva mai real decât tine.
    Nici în trecut şi nici în urbea cu străzi înstrăinate;
    cu mai mult cer decât pământ; şi priviri tot mai singure. Prea mult alb
    din cauza absenţei. Prea mulţi nori în geamuri deschise
    spre alte vastităţi. Înspre deverul unde aşteptai mereu.
    Mă recunoşteai tocmai în clipa în care începea totul. Când ştiai că în amintire
    nu aveam nici o vârstă. Şi nimic nu era mai real decât iluzia că într-o dimineaţă
    oarecare, undeva şi în această lume, s-ar fi putut să ne întâlnim chiar şi întâmplător;
    să recunoaştem urmele noastre în eterna zăpadă; să mergem mai departe
    ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi cum ar fi trebuit să rămânem împreună.
    Pentru totdeauna. Pentru tot restul timpului rămas pământului izbăvit de ceilalţi;
    dezrobit de cer.  Rămas celui mai apropiat oraş de Lună mereu plină;
    infinitului unde nu putea exista ceva mai real decât tine
    şi acel anotimp plin de ceasuri fără prezent.  

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5