Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Nicolae CORNESCIAN: Nu putea exista ceva mai real decât tine

Nicolae CORNESCIAN

 

 

 

 

Nu putea exista ceva mai real decât tine

 

Cu acele clipe începea totul: anotimp plin de ore fără prezent.
Cu acele nopţi în care erai atât de aproape,
încât începeam să mă simt tot mai absent din orice realitate posibilă.
Şi poate că doar din pricina ninsorilor părea că lutul se desprindea de mal.
Lumini reci cădeau din înalt. Despicau văzduhul saturat de priviri
văzute concomitent în mai multe locuri. Lăsând umbre zdrobite
în profunzimile transparenţei. Departe. În adâncul întunericului
profilând siluetele celor inexistenţi. În acele momente şi-n acele oraşe
în care priveam în urmă şi nu vedeam mai nimic din tot ce putea fi uitat.
Nici o culoare nu risipea lucoarea altor ochi, plini de alte distanţe
ori posibilităţi de a surprinde tocmai necunoscutul. Acele abateri
când întârziam ca şi cum aş fi dorit să te întâlnesc tocmai în visele
celor pe care nu i-am cunoscut niciodată. Tocmai în spaţii
din care lipsea totul, iar răsăritul putea fi închipuit în orice parte a înaltului.
Chiar şi în adâncul apelor golite de razele toamnei destul de posibile.
Sub cerul desprins de alt cer. În noaptea în care ştiam că
nu putea exista ceva mai real decât tine.
Nici în trecut şi nici în urbea cu străzi înstrăinate;
cu mai mult cer decât pământ; şi priviri tot mai singure. Prea mult alb
din cauza absenţei. Prea mulţi nori în geamuri deschise
spre alte vastităţi. Înspre deverul unde aşteptai mereu.
Mă recunoşteai tocmai în clipa în care începea totul. Când ştiai că în amintire
nu aveam nici o vârstă. Şi nimic nu era mai real decât iluzia că într-o dimineaţă
oarecare, undeva şi în această lume, s-ar fi putut să ne întâlnim chiar şi întâmplător;
să recunoaştem urmele noastre în eterna zăpadă; să mergem mai departe
ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi cum ar fi trebuit să rămânem împreună.
Pentru totdeauna. Pentru tot restul timpului rămas pământului izbăvit de ceilalţi;
dezrobit de cer.  Rămas celui mai apropiat oraş de Lună mereu plină;
infinitului unde nu putea exista ceva mai real decât tine
şi acel anotimp plin de ceasuri fără prezent.  

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania