Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

NICOLAE IORGA

TITANUL
de Constantin ADAM

Omul nu e decât o trestie,
cea mai slabă
din natură, dar o trestie cugetătoare
. (B. Pascal)

…Ţinut de dealuri teşite şi văi molcome, cu râuri line şi minţi sclipitoare…
…Plai cu puternice vibraţii în sufletul românilor…
…Pământ născător de genii…
Acesta este judeţul Botoşani!

Aici, Luceafărul răsare mai devreme şi străluceşte mai prelung ca niciunde; Anemonele sunt mai viguroase şi au culorile mai atrăgătoare ca oriunde; Rapsodia sună mai profund şi mai duios ca în oricare loc; Vocea tribunului răsună mai puternic şi mai acasă…
…Eminescu, Luchian, Enescu, Iorga…

Nicolae Iorga, „personalitate copleşitoare prin dinamismul ei creator, admirabilă prin fermitatea şi nobleţea credinţelor sale şi dătătoare de îndreptăţit orgoliu pentru toţi cei pătrunşi de conştiinţa apartenenţei comune la aceeaşi rădăcină de viaţă şi spiritualitate naţională”, cum îl definea Al. Rădulescu-Motru, a fost profesor universitar titular de „Istoria lumii” la numai 23 de ani!… a scris peste 1.200 de cărţi şi aproape 23.000 de articole. Era „Doctor Honoris Causa” a 27 de universităţi din întreaga lume…

S-a născut într-o zi din vara anului 1871 la 5 iunie în oraşul Botoşani. Copilăria i-a fost ocrotită doar de mamă, micuţul rămânând orfan de tată la numai cinci ani! Începe instruirea la celebra şcoală Primară de Băieţi „Marchian” din oraşul natal. Geniul său manifestându-se foarte de timpuriu, clasa I o încheie numai după o lună de zile cu notele: Citire – 10; Scriere – 10; Învăţământul intuitiv – 10; Desen – 10; Calculului din memorie – 8; Conduita – 7. Se clasează al treilea. Şi în următorii ani a avut notă mică la conduită, dar de clasat, a fost mereu în frunte. Cititor pasionat, a citit mult în limba franceză încă de la şase ani lecturi pentru „oameni mari”, astfel că limba franceză a devenit a doua lui limbă. Până la sfârşitul vieţii va stăpâni foarte bine încă şapte limbi! La terminare cursurilor primare se înscrie la Liceul „Laurian” din Botoşani, unde nu se lasă întrecut de nici un coleg. În clasa a VI-a de liceu, eminentul elev este eliminat pentru simplu motiv că n-a salutat respectuos pe unul dintre profesorii săi. Adus în faţa colegilor şi admonestat, fire dârză, refuză să repete gestul de salut şi se transferă la Liceul „Naţională” din Iaşi, unde uimeşte pe colegi şi profesori prin cunoştinţele lui, ba uneori ţine orele de greacă sau istorie, profesorii ocupând liniştiţi locul în banca elevului Iorga. Fiind o fire avidă de cultură, de noutate, nu se poate supune regulamentelor şcolare rigide şi fuge deseori din internat în oraş la librarii sau anticarii pe care şi-i făcuse prieteni şi care-i împrumutau pentru câte 2-3 zile cărţile necesare pentru citit şi potolirea curiozităţii. Din această cauză, în ultimul an de studiu va fi propus pentru eliminare şi de la acest liceu. Atunci hotărăşte să-şi continue liceul în particular, când profesorul care propusese sancţionarea, Vasile Burlă, directorul liceului, îl roagă pe elevul său să reintre la clasă pentru a onora examenul… de bacalaureat, examen public, foarte sever, ce se ţinea atunci cu fast în capitala Moldovei unde se adunau toţi absolvenţii acestei provincii. Elevul Nicolae Iorga promovează întâiul pe întreaga Moldovă acest examen.

În septembrie 1888, la 17 ani şi 3 luni se înscrie la Facultatea de Litere. După un an, invocând „motive de sănătate”, roagă pe decanul facultăţii să-i aprobe dispensă de frecvenţă pentru a depune toate examenele în bloc chiar în cursul lunii octombrie 1889 pentru toţi anii de facultate. Cererea este respinsă, profesorul Aron Densuşianu fiind împotriva acestui mod de a absolvi o facultate. Ziarele scriau că de fapt profesorul Densuşianu este împotriva lui Iorga care „ştia mai bine să traducă şi să interpreteze autorii latini”. Ministerul aprobă cererea şi după susţinerea examenului de absolvire a facultăţii, începând cu 5 decembrie 1889 sunt convocaţi în Comisie examinatoare de licenţă profesorii: I. Caragiani, C. Leonardescu, St. Vârgolici, I. Găvănescu, P. Răşcanu, A. D. Xenopol. Despre acest examen au vorbit ziarele vremii, au vorbit colegii şi profesori lui Iorga, a vorbit tot Iaşul… „Iaşul a intrat în fierbere – scria un ziar – pretutindeni se vorbeşte de «fenomenul Iorga», de tânărul ce izbutise să termine facultatea numai într-un an şi la vârsta de 18 ani şi jumătate. Doar Aron Densuşianu stă împotrivă, invocând sacrele regulamente…”, iar alt ziar consemna: „…o licenţă strălucită, teze fără nici o greşeală sau cu unul-două accente schimbate”. Rezultatul: pe diplomă nu sunt trecute note ci stă scris „Magna cum laude”, mai mult decât profesorul. După un asemenea succes, duminică 24 decembrie 1889 profesorii Universităţii ieşene în frunte cu istoricul A. D. Xenopol au decis să dea un banchet pentru domnul Iorga, proaspătul licenţiat. Onoare lor!

După doctorate strălucite în străinătate, Nicolae Iorga continuă întreaga viaţă o muncă titanică, istovitoare, pentru românism, pentru deşteptarea conştiinţei de neam, pentru a descoperi şi descifra documente din istoria românilor şi nu numai, cercetând marele arhive şi biblioteci ale lumii. Pentru imensa activitate a fost numit membru al Academiei Arcazilor din Roma, unde fiecare nou intrat primeşte numele unei persoane din Antichitate. Nicolae Iorga l-a primit pe cel de Nestor Pilio, un bătrân înţelept pomenit în Iliada şi Odiseea, despre care legenda spune că ar fi trăit trei vieţi, atât cât i-ar fi trebuit unui om să scrie opera lui Iorga…

Nori negri însă se adună pe cerul lui şi… la 27 noiembrie 1940 cade victimă unei bande de legionari ce asasinează pe cel care intelectuali de pretutindeni îl admiră cu veneraţie. Avea 69 de ani, 5 luni şi 22 de zile… Era în plină forţă creatoare… Vestea morţii lui a zguduit întreaga lume intelectuală, personalităţi de prim rang exprimându-şi în scris, la radio ori în conferinţe, regretul…
… Şi astfel a căzut într-o noapte blestemată, acolo, pe miriştea pustie de la marginea pădurii Strejnicu de lângă Ploieşti, sub cerul trist şi-ntunecos al toamnei, pe câmpul văduvit de flori, Doctorul Honoris Causa al multor universităţi din lume, Nicolae Iorga, a cărui moarte ne doare şi astăzi… A dispărut unul dintre cei mai mari cărturari pe care i-a avut cultura mondială… Şi ca o premoniţie, doar cu puţin timp înaintea odioasei crime scria în caietul său versurile:
„A fost tăiat un brad bătrân,
Fiindcă făcea prea multă umbră-
………………………………..
Moşneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză-
Şi-n vremea aspră şi hursuză,
El cu furtunile-a dat piept.”
………………………………..
La Botoşani, căsuţa copilăriei încă îl aşteaptă să vie…



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5