NICOLAE IORGA – UN PORTRET DUPĂ SCRISUL SĂU

Poate fi definit un om, o personalitate, după scrisul său? Poate-ne răspunde Henri Stahl, stenograf în Parlamentul României, în primele decenii ale veacului al XX-lea. Aflat, prin vrerea soartei, în vâltoarea politicianismului înalt, naţional, fie şi ca observator al acestuia, Henri Stahl le-a schiţat, pe baza analizei grafologice, veritabile portrete politicienilor noştri de ieri, nu alţii decât Barbu Ştefănescu Delavrancea, Take Ionescu, Simion Mehedinţi, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, P.P. Carp, Spiru Haret, D.A.Sturdza şi,bineînţeles,Nicolae Iorga.
Fără îndoială, datele obţinute de H. Stahl, în urma analizei grafologice, implică o coroborare cu stenogramele realizate, cu observaţia atentă a fiecărui orator, succedat la înalta tribună. Spre ilustrare, iată o apreciere la adresa lui P.S. Aurelian – „Ştiţi cum iscăleşte P.S.Aurelian? Face un A mare; U, ceva mai mic; R, şi mai mic; L, I, A, N, contopiţi, dispăruţi într-o linie în formă de sfredel. Ei bine, P.S. Aurelian vorbeşte la fel: prima silabă a unui cuvânt o înţelegi, a doua o auzi, restul cuvântului îl ghiceşti. Aurelian face stenografie la stenografie”.
Dar, să revenim la N. Iorga. Nu este uşor de stenografiat. De ce? Din cauza apelului frecvent ce-l face la cunoştinţele sale de istorie, artă, cultură universală, a frazelor foarte lungi, cu multe incidente şi aluzii prea personale, de neînţeles pentru majoritate.
Şi, totuşi, în lumina propriului său scris – ,,Scris efervescent, extrem de activ, extrem de simplificat, extrem de original, îmbinat, răsucit în migăloşenia săltăreaţă şi nervoasă a literelor inegale. Scrisul e mic, eterat, clar, hotărât. E supraînălţat, majusculele urcându-se sus, deasupra restului literelor, dar e şi subînălţat în acelaşi timp, alte litere rămânând sfioase, îngustate, timide şi modeste”. De altfel, pentru H. Stahl, scrisul lui N. Iorga rămâne un unicat.
Ce ne relevă scrisul marelui N. Iorga? – „O inteligenţă covârşitoare, pătrunzătoare, vibrând de nestăpânită activitate, o inteligenţă asimilitoare, mlădioasă, capabilă a se interesa de chestiunile cele mai diverse, aducând pretutindeni vederi noi. Caracter hotărât, tenace, independent, generos, nobil, dar prea impulsiv şi de un idealism pe care-1 impune oricui. Natură prea simţitoare, prea susceptibilă, afectuoasă, devotată, dar greu de apropiat, din cauza nerăbdării sale, impetuozităţii pornirilor sale dominatoare, intransigenţei teoriilor sale, nevoii de a fi mereu aprobat orbeşte, ascultat, uitând ca şi alţii au o personalitate”.
N. Iorga, astfel creionat de stenograful său, extrem de familiarizat cu toate acţiunile sale – spaţiul nu ne permite evocarea in extenso – rămâne aidoma unui far, situat undeva, pe o stâncă izolată şi de care, dacă încerci să te apropii cu o barcă fragilă, eşti strivit.