Teodor EPURE
NOAPTE
Liniştea serii poposeşte în pleoape,
Umbrele difuze se pierd în noapte,
Din vise noi se nasc haiduci şi munţi,
Jur-împrejur se-nfiripă nori mărunţi.
.
Vântul tandru pe dealuri şuieră,
Pământul prin arbori uşor respiră,
O beznă stranie se lasă pe pământ,
Şi-o tristeţe mă cuprinde-n suflet şi-n cuvânt.
.
Privighetoarea în rochie de bal cântă,
Luna pe cer pare o rană vânătă,
În ierburile moi greierii ţârâie,
Aripa nopţii peste tot se întinde.
.
Snopii uriaşi ai întunericului
Au scos stelele vii la plimbare,
Visele umblă pe undele vântului,
Pe furiş lumina în sat dispare.
.
E o noapte fără glasuri nisipoase,
Umbrele iubirii peste tot se instalase,
Nestinsul dor peste văi colindă,
Carii înfometaţi ronţăie în grindă.
Similare