NOAPTE

Teodor EPURE

Liniştea serii poposeşte în pleoape,

Umbrele difuze se pierd în noapte,

Din vise noi se nasc haiduci şi munţi,

Jur-împrejur se-nfiripă nori mărunţi.

Vântul tandru pe dealuri şuieră,

Pământul prin arbori uşor respiră,

O beznă stranie se lasă pe pământ,

Şi-o tristeţe mă cuprinde-n suflet şi-n cuvânt.

Privighetoarea în rochie de bal cântă,

Luna pe cer pare o rană vânătă,

În ierburile moi greierii ţârâie,

Aripa nopţii peste tot se întinde.

Snopii uriaşi ai întunericului

Au scos stelele vii la plimbare,

Visele umblă pe undele vântului,

Pe furiş lumina în sat dispare.

E o noapte fără glasuri nisipoase,

Umbrele iubirii peste tot se instalase,

Nestinsul dor peste văi colindă,

Carii înfometaţi ronţăie în grindă.

Articole asemănătoare