Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Note de lectură: Luminița Zaharia, Acronimele lui Pascal

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 2 (122), februarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Note de lectură: Luminița Zaharia, Acronimele lui Pascal

Primit pentru publicare: 18 Febr. 2019
Autor: Nicolae ROTARU
Publicat: 19 Febr. 2019
© Nicolae Rotaru, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

 

Mi-am notat în Jurnal următoarele: Cartea (de proze scurte), o reeditare apdatată a Luminiţei Zaharia intitulată „Acronimele lui Pascal”), după ce am „consumat”, cu entuziasm şi saţietate, poemele de o profunzime nesperată a conţinutului şi de o strălucitoare ofertă a mesajului adunate în altă carte, reuşeşte să-mi producă o revelaţie şi o surpriză de nebănuit. Zic proze scurte, dar constat că sunt nişte experimente de tip eseistic deturnate, adesea, în naraţiuni moderne de tip textualist, chiar suprarealist, în care personajele sunt doar vehicule ideatice prin labirintul cuvintelor când banale, când tehniciste, când elevate, când paremiologice. De fapt, Pascal (eroul cărţii şi al mai multor „proze”), căruia i se adaugă Hikari (denumire japoneză pentru lumină, apropo de prenumele autoarei) sau Zahara (prenume care duce cu gândul la numele prozatoarei), ca să nu mai vorbim de simpaticul Iulius Tescovin (evoluând „dramatic” într-o… „piesă în şapte acte unul mai cu moţ decât altul”) ori de antipatica Agafiţa Tămbălău (masculinizarea tescovinei, aici devine feminizarea onomasticii feminine), plus Hortansa şi personajele tăcătoare ale epicii, evoluează episodic protagoniştii naraţiunii fiind ideile, cuvintele însele, situaţiile surprinzătoare ale storyului, dacă putem spune poveste unor asemenea texte. Stilul ludic confesiv, recursul la metaforă, „joaca jocului” secund printre idei şi năstruşnicii lingvistice, notaţiile conclusive, introspecţiile corosive, manevrele formale (împrumuturi din genul dramatic pentru potenţarea epicii dospind de poezie!) produc pentru despărţămintele cuprinsului celor o sută de pagini o atracţie şi un histerezis de lectură cu o dobândă evidentă cititorului-degustător de esenţe şi quintesenţe. M-am bucurat la ceas de tradiţii al Crăciunului din luna darurilor să savurez acest op pe care l-am considerat surpriză de mister adusă în priviri de scintilaţiile luminiţelor bradului împodobit.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.577 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5