În ranița unui soldat român din timpul Primului Război Mondial, mort în toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură, s-a descoperit o poezie intitulată:

“Nu plânge, Maică Românie!”

“Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit….

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”

Versuri republicate cu grija d-lui Madalin Jâjie (www.vorniceneanul.ro)