Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Nu trageţi în ABSOLUT
Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion Istrate
Nu trageţi în ABSOLUT
Primit pentru publicare: 14 Ian. 2019
Autor: Ștefan SILVA, Timișoara
Publicat: 15 Ian. 2019
© Ștefan Silva, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
TRĂIASCĂ NAŢIA !
LA MULŢI ANI, DOMNULE EMINESCU !
Astăzi este ziua TA. O mare bucurie pentru noi toţi, cei care te iubim şi te purtăm în suflet. Zi de zi. Toată NAŢIA ROMÂNĂ. Pe care tu ai iubit-o şi pentru care te-ai sacrificat. Geniul tău, te-a înnobilat în ROMÂNUL ABSOLUT. Este o axiomă. Să ştii că unora nu le place. Flecarii, fonfii, guşaţii, iloţii… Dar aceştia nu fac parte din NAŢIA ROMÎNĂ. Să nu-Ţi pese.
Românii te mai strigă POETUL NAŢIONAL. Este de fapt, o altă axiomă. TU ştii asta. Dar, tot aceiaşi, te tot şterg cu buretele, ori de cîte ori prind ocazia.Vor să-ţi şteargă NAŢIONAL. Dar nu reuşesc, pentru că, faci parte din NAŢIE .
Altă axiomă, POETUL PERECHE . Aceste axiome, sunt adevăruri care nu mai trebuiesc demonstrate.
Strălucirea TA, deranjează, şi vor să ţi-o stingă. Să nu-Ți pese. Dar, Te rog, permite-mi să-Ți scriu pe limba TA. Aşa, ca să nu priceapă cei care-şi ascund ghiulelele-n călimară.
.
.
.
Nu trageţi în ABSOLUT
Un român dintre aceia ce trăiesc în constelaţii,
Ce s-a ridicat la stele, chiar din trupul noastrei naţii,
Ce se nasc numai o dată, într-a neamului fiinţă,
Ce-a luptat pentru dreptate şi-a neamului biruinţă,
Într-o mână ţinea pana, pana dreaptă de măiastră,
Iar în piept purta durerea din toată Ţara Românească.
Cu o minte sclipitoare şi-un talent nemărginit,
Ai pictat icoana noastră, în versul cel mai şlefuit,
Te-ai ‘nălţat mereu spre aştri, spre infinit ai crescut ,
Te-ai înnobilat prin geniu în Românul Absolut,
Iar din lumea absolută, ca un înger plin de har,
Ne luceşti în două stele : ,,Împărat şi proletar”.
Tu ai fost şi la Rovine, la bătaia legendară,
Unde s-a bătut chiar Mircea, domn de-al nostru, pentru ţară,
Ne-ai lăsat ca moştenire şi-o scrisoare, nestemată,
Pildă bună cum srăbunii-şi apărau glia odată.
Din lumina-ţi nesecată, ai luminat tot poporul,
Ai înflorit limba noastră şi-ai înălţat Tricolorul
Peste Dacia Străbună, în vremuri grele, de robie,
În Luceafărul dreptăţii ai crezut, că va să vie.
Naţia ţi-a fost iubirea şi-ai luptat pentru nălţare,
Ai visat la Întregire şi la o Dacie Mare,
N-apucaşi însă în viaţă visul, care s-a-mplinit
Chiar vremelnic. Măreţia ? Iarăşi vis a devenit.
Tu, care ai fost odată, cu negre plete zburător,
Universul te cunoaşte, ferice nemuritor,
Dar flecarii şi cu fonfii, de pe-aicea şi de-aiurea,
Toţi guşaţii, toţi iloţii, vor să-ţi coacă nemurirea,
Trag cu vorbe mincinoase, folosite ca ghiulea,
Vor să-ţi stingă strălucirea, să te pună-n debara.
Scribălăi cu pana strâmbă şi ghiulele-n călimară,
Ce trageţi mereu în stele, Absolutul să dispară !
Nu-nţelegeţi! Absolutul, nu puteţi voi să-l atingeţi !
Voi patibulari bezmetici, pana voastră voi o frângeţi !
Nu-nţelegeţi legea lumii, Universul conceput,
Axioma evidentă : NU TRAGEŢI ÎN ABSOLUT !
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania