Dumitru PETRAȘ

Nuntă fără mire

Noaptea s-a liniștit și începe să doarmă
Dragostea ta are gust de coacăză, femeie
Fereastra casei se deschide cât o gârlă sub cer
Se văd umbre bătrâne trecând prin ramuri de dor
Ceasul se trezește și sună zgomotos în mine
Oare cum ziua de azi va trăi fără viață?
Și drumul nins, prin zăpadă va curge
Cât o rădăcină de sânge crescută pe cruce.
Se pregătește nunta timpului în veac
Vin nuntașii la nuntă, dar fără miri
În căni de apă curge vis înflorit
Afară bat clopote peste muguri de cireș
Pădurea respiră ca o lacrima uitată
Se sparge cămașa cerului peste masa de lemn
Și nunta încă-I nuntă, dar fără mire
Pe scaune de vânt stau îngeri la masă
Ochiul durerii încă plînge în gând
Când apa sfințită, cu mirele vorbește
Are gustul de ceară, uitat în busuioc
Și nunta pare frumoasă, dar fără mire
Primarul cerului se îmbată cu un spriț de lumina
Cad vise frumoase peste rădăcini de dor
Peste ochi de cântec drumul pare zidit
Și-n cavou de lacrimi stă un mire adormit
Iar pe cruce scrie “Nuntă fără mire”.