Publicat de prof. dr. Dan  PRODAN, 5 dec.2013

Radu Ştefan Vergatti a îngrijit pentru tipar un lot de documente româneşti, austriece, maghiare referitoare la activităţile culturală, naţională, politică, ştiinţifică, didactică ale marelui istoric născut la Botoşani, de la începutul secolului XX, din perioada 1903 – 1914. Sursele istorice au fost adunate cu migală, răbdare şi pioşenie de acad. Cornelia Bodea (1916 – 2010), fosta studentă şi doctorandă a lui Nicolae Iorga de la sfârşitul anilor  ’30 ai veacului trecut, iar Radu Ştefan Vergatti le – a editat în volumul: Nicolae Iorga în arhivele vieneze şi ale Siguranţei regale (1903 – 1914), Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2012, 301 p. Din acest motiv, culegerea de documente este o dublă restituire a unui deceniu din O viaţă de om, aşacum a fost, atât din partea regretatei cercetătoare moderniste acad. Cornelia Bodea, cât şi din partea lui Radu Ştefan Vergatti şi a soţiei sale, avocat d-r Cristina Vergatti.

Volumul include: Cuprins (p. 5), o Scurtă lămurire, semnată de îngrijitorul cărţii (pp. 7 – 11), Listă cuabrevieri (p. 6), Lista documentelor publicate, în ordine cronologică, în număr de 114 (pp. 13 – 22), conţinutul documentelor, grupate în două Anexe temporale: I. (1903 – 1906 – 1909 ) – (83documente) şi II. (1910 – 1914)- (30 documente).Cauzele grupării documentelor în două anexe cronologice cred că au fost: Congresul de constituire a Partidului Naţionalist – Democrat (23 – 24 aprilie / 6 – 7 mai 1910), cu preşedinţii Nicolae Iorga şi A.C. Cuza, cu ziarul Neamul Românesc;accentuarea luptei naţionale a românilor transilvăneni (Conferinţa naţională a Partidului Naţional Român, la Sibiu, la 5 / 18 aprilie 1910; Memoriul cu 23 de puncte al fruntaşilor PNR adresat Guvernului ungar, la 13 / 26 septembrie 1910); revigorarea activităţii Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor românilor, care a sărbătorit ulterior,  în 1911, aniversarea a 20 de ani de la înfiinţare.Radu Ştefan Vergatti a explicat, în Scurtă lămurirea sa, care suplineşte o Introducere la volum, originea cărţii, a schiţat viaţa şi activitatea acad. Cornelia Bodea, ardeleancă născută în satul Dud, com. Târnova, Jud. Arad, autoarea culegerii de documente, a precizat depozitele documentare unde au fost identificate şi de unde au fost preluate cele 114 surse istorice: din România(Biblioteca Academiei Române; Arhivele Naţionale ale României, Serviciul Municipiului Bucureşti) şi din Viena(Haus-Hof-undstaatsarchiv; Verwaltungsarchiv).

Fondurile arhivistice tematice cercetate au fost: la Bucureşti: Fondul Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale (FDPSG); Dosarul N. Iorga dinFDPSG. La Viena: Fondul DakoromänischeBewegung (Mişcarea daco – românească); Fondul GrossrumänischeTendenzen (Tendinţele pentru România Mare); FondulGrossrumänischeBewegung (Mişcareapentru România Mare); Fondul IrreddentischeAktion in Rumänien(Acţiunea iredentistă în România); Fond Ministerul de Externe Austro- Ungar / Viena, Dosar N. Iorga. „Sperăm că documentele publicate acum, a concluzionat Radu ŞtefanVergatti, să fie un instrument de lucru util în mâna cititorilor şi să intereseze oamenii de cultură care, şi cu acest prilej, pot vedea cum truda intelectualilor a fost întotdeauna supravegheată, controlată şi îngrădită de autorităţi. (…) Nicolae Iorga (…) a reuşit să înfrunte cu succes autorităţile şi să determine un progres al idealurilor şi luptei tuturor românilor. În acest sens se poate afirma, fără a greşi, că seria documentelor din prezentul volum completează imaginea tinereţii de luptător a profesorului Nicolae Iorga, care considera atunci că avea o misiune: geneza României Mari” (p. 11).

Cele 114 documente ale volumului restitutiv pot fi grupate în mai multe tematici:

1. 1.    Atitudinea conducerii Imperiului Austro- Ungar faţă de Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor românilor: statut de funcţionare, organe şi persoane de conducere, activităţi specifice, măsuri prohibitive, congrese, mitinguri etc.: documentele n – rele 1 – 3. 5, 7, 10, 12, 67, 73, 83 – 85, 90, 91, 98, 108, 112;
2. 2.    Supravegherea / urmărirea lui N. Iorga de către Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale (DPSG): concepţia politică, culturală, naţională, activităţi diverse, colaborare cu diferite persoane etc.: documentele n – rele 4, 9, 14, 31, 33, 51, 53 – 56, 58 – 61, 64, 69;
3. 3.    România, N. Iorga şi mişcarea naţională a românilor din Imperiul Austro- Ungar: documentele n – rele 6, 8, 32, 35, 37 – 40, 63, 77, 79, 97, 102;
4. 4.    Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale (DPSG) despre cursurile de vară de la Vălenii de Munte (jud. Prahova): concepţia proiectului, organizare, desfăşurare, tematica şi calendarul conferinţelor, conferenţiari şi cursanţi participanţi, ecouri etc.: documentele n – rele 11, 12, 15, 17 – 21, 23 – 30, 80, 81;
5. 5.    Atitudinea conducerii Imperiului Austro- Ungar faţă de N. Iorga, mişcarea naţională a românilor din monarhia dualistă, cursurile de vară de la Vălenii de Munte (jud. Prahova):demersuri diplomatice, urmărire poliţienească, expulzarea lui N. Iorga din Bucovina, program, idei şi activităţi naţionaliste, pericolul naţionalist român, promovarea românismului de către N. Iorga la cursurile de vară, măsuri restrictive anti-româneşti etc.: documentele n – rele 16, 34, 36, 41 – 50, 57, 65, 66, 71, 72, 76, 78, 82, 86 – 89, 92 – 96, 99 – 101, 103 – 107, 109 – 111, 113, 114;
6. 6.    Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale (DPSG) despre organizaţii româneşti studenţeşti şi naţionaliste: documentele n – rele 22, 62;
7. 7.    Diverse, tangenţiale cu tematicile de la n – rele 1 – 6: 52, 68, 70, 74, 77.

Ar fi fost interesant de aflat atitudinea oficială şi oficioasă a conducerilor politice româneşti şi austro- ungare referitoare la: Congresul de constituire a Partidului Naţionalist – Democrat (23 – 24 aprilie / 6 – 7 mai 1910), cu preşedinţii N. Iorga şi A.C. Cuza, cu ziarul Neamul Românesc; accentuarea luptei naţionale a românilor transilvăneni (Conferinţa naţională a Partidului Naţional Român, la Sibiu, la 5 / 18 aprilie 1910; Memoriul cu 23 de puncte al fruntaşilor PNR adresat Guvernului ungar, la 13 / 26 septembrie 1910. De asemenea, atitudinea lui N. Iorga faţă de accentuarea luptei naţionale a românilor transilvăneni (Conferinţa naţională a Partidului Naţional Român, la Sibiu, la 5 / 18 aprilie 1910; Memoriul cu 23 de puncte al fruntaşilor PNR adresat Guvernului ungar, la 13 / 26 septembrie 1910. Dar aceste posibile documente lipsesc din prezenta carte. Dacă nu au fost încă cercetate, descoperite şi editate, un istoric modernist pasionat de temă poate să abordeze subiectul şi în următorii ani să ne ofere un volum de documente cu o analiză pertinentă a respectivelor secvenţe ale luptei naţionale româneşti de o parte şi de alta a lanţului Munţilor Carpaţi.

O unitate documentară din această culegere are următoarea structură: prezentarea generală / rezumatul documentului în româneşte; documentul propriu – zis în germană, română, maghiară; depozitul arhivistic de păstrare; traducerea românească a documentului străin; eventuale note explicative la subsolul paginii respective. Au fost respectate astfel normele ştiinţifico – metodologice de editare a izvoarelor istorice documentare.

Nu voi insista, cu o singură excepţie, asupra documentelor publicate în această carte. Las cititorului interesul, plăcerea şi, evident, interogaţiile apărute în timpul şi la sfârşitul citirii atente a prezentei culegeri de documente. Repet, această carte trebuie citită! Cititorul nu trebuie să se mulţumească doar cu prezentarea generală  realizată de mine! Excepţia de care vorbeam anterior este formată din două documente referitoare la conferinţa susţinută de N. Iorga la Botoşani, la 15 / 28 iunie 1908, cu titlul / tema: „Moldova şi Bucovina noastră”.Susţinerea conferinţei şi forma afişului cu anunţul acesteia au fost perfectate de N. Iorga cu intelectualii botoşăneni încă de la începutul lunii iunie 1908. La 7 iunie (s.v.) 1908, I. Barberi din Botoşani a solicitat universitarului bucureştean amânarea susţinerii conferinţei pentru 22 iunie / 5 iulie 1908, motivând că programul zilei de 15 / 28 iunie 1908 era foarte încărcat la Botoşani (sfârşitul anului şcolar 1907 – 1908, serbări şcolare, întruniri ale cadrelor didactice etc.) – (Gheorghe Median, Nicolae Iorga şi Botoşanii. Legături epistolare, Editura Agata, Botoşani, 2006, doc. nr. 28, p. 47; afişul conferinţei, doc. nr. 38, p. 52). Primul document, o notă informativăa DPSG Bucureşti, din 15 / 28 iunie 1908, chiar din ziua conferinţei, a calificat ca „ştire tendenţioasă” informaţia referitoare la conferinţa botoşăneană a lui N. Iorga (doc. nr. 14, p. 50).Dar în noaptea de 14 / 15 iunie s.v. 1908 N. Iorga a călătorit cu trenul la Botoşani şi a susţinut conferinţa amintită.

Al doilea document este raportul ataşatului consular austriac von Wurzian către ministrul de Externe  austro- ungar Alois Freiherr von Aehrenthal / Viena. Reproduc integral documentul (doc. nr. 16, p. 53).

<Traducere în limba română>

Nr. 33                                                                                                        Iaşi, 11 iulie 1908

Prea nobile Baron!

Am onoarea să comunic cu supunere că, potrivit ştirilor din ziare, naţionalistul profesor universitar N. Iorga, la 28 octombrie a.c. (sic!)la Botoşani, a ţinut o conferinţă cu tema „Moldova şi Bucovina noastră”.

El a arătat că dacă Moldova astăzi este împărţită între mai multe puteri, totuşi românii din Bucovina, din Moldova şi din Basarabia sunt părţi ale aceluiaşi trunchi, fapt ce reiese din înfăţişarea şi conformaţia, din portul, obiceiurile şi din datinile lor. Românii ar fi predominanţi între celelalte naţionalităţi ale Bucovinei şi toată dezvoltarea acestei ţări li se datorează (!?).

Din păcate, la românii din amândouă ţările le-ar lipsi sentimentul de apartenenţă comună şi dragoste frăţească. În această privinţă, populaţia ţinutului situat la graniţa Austriei ar putea da un exemplu, între cele două ţări ar exista un contact permanent şi conaţionalii de aici vizitează des frumoasele regiuni şi monumente de cultură românească din Bucovina.

La sfârşit, conferenţiarul a îndemnat la reînfiinţarea secţiei Ligii Culturale existentă înainte la Botoşani şi a fost consultat despre aceasta. Am raportat, de asemenea,sub acelaşi număr la Bucureşti.

                                                                                                     Primiţi…

Wurzian

Domniei Sale,

Alois Baron de Aehrenthal, etc. etc. etc.

                                                                                                                   Viena

Documentul conţine, în primul paragraf, o greşeală evidentă de traducere a datei conferinţei: „an 28. v. Mts” înseamnă „la 28 luna trecută / anterioară” (s.n.), raportată la data documentului: 11 iulie 1908 (s.n.), şi nu „la 28 octombrie a.c.”(sic!), cum apare, total eronat şi fără logică istorico – cronologică, în traducerea românească a raportului consular, cu toate că d-l Radu ŞtefanVergatti este un germanist consacrat.

La traduceri eronate, cum a fost cea anterior prezentată, se adaugă şi alte elemente perfectibile ale cărţii: lista documentelornu conţine traducerea rezumatului într-o limbă internaţională şi nici trimiterea la pagină; unele documentenu au rezumatul iniţial de prezentare şi nici menţionată fila / filele dosarului de arhivă; cuprinsul nu este tradus într-o limbă internaţională; unele greşeli de tipar şi de traducere din germană în română; erori de machetare şi de aşezare în pagină: de exemplu, doc. de la pp. 108 – 110 trebuie aşezat corect la p. 113; lipsa indicelui antroponimic, toponimic, hidronimic; lipsa rezumatului cărţii într-o limbă internaţională;lipsa fotocopiilor unor documente reprezentative; lipsa fotografiilor reprezentative ale lui N. Iorga din perioada 1903 – 1914. Inexistenţa acestor elemente reducegradul de accesibilitate şi de utilizare rapidă a cărţii în România şi în străinătate.

Depăşind imperfecţiunile enumerate anterior, rezolvabile relativ uşor într-o eventuală ediţie a II-a, cartea prezentată în rândurile anterioare este importantădin mai multe puncte de vedere: oferă cercetătorilor şi interesaţilor de istoria modernă românească, iorgologilor, izvoare istorice indispensabile pentru studiul unui deceniu foarte agitat din viaţa şi activitatea complexă, multi- sectorială, a lui N. Iorga; publică izvoare istorice inedite despre istoria mişcării naţionale româneşti în deceniul anterior declanşării Primului război mondial; conturează mai bine imaginea supravegherii de către cercurile conducătoare şi organele represive austro- ungare a mişcării naţionale unioniste româneşti din Transilvania şi Bucovina şi a unor lideri ai acesteia din România Mică: în cazul acesta, N. Iorga; prezintă informaţii despre activitatea operativă poliţienească de supraveghere permanentă a lui N. Iorga şi de întocmire a dosarului specific de urmărire;completeazăevoluţia promovării sentimentului naţional patriotic românesc prin cultură istorică; contribuie la construirea imaginii veridice, genetice, permanente, a lui N. Iorga de APOSTOL NAŢIONAL.Aşteptăm cu nerăbdare, în anii următori, conform promisiunii  lui Radu ŞtefanVergatti,editarea volumului de documente ruseşti referitoare la N. Iorga, la începutul secolului al XX-lea, majoritatea izvoarelor istorice fiind emanaţia Ohranei ţariste.