Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

O  magnifică stea s-a arătat spre Răsărit, acum două mii de ani: o stea „înţelegătoare”

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

O  magnifică stea s-a arătat spre Răsărit, acum două mii de ani: o stea „înţelegătoare”

Primit pentru publicare: 06 Dec. 2018
Autor: prof. Vasile GĂUREAN,  Bistriţa
Publicat: 07 Dec. 2018
Editor: Ion ISTRATE

          

  Era o vreme de toamnă spre iarnă, asemenea cu acest noiembrie-decembrie de acum, când un astru misterios s-a arătat  în depărtările Persiei (babilonice spun unii), acolo unde s-a născut astrologia, strămoaşa astrofizicii de azi.

   În celebra lucrare a lui Ernest  Renan(1823-1892), „Vie de IESSUS”,  acesta  spune că Johannes Kepler  ar fi aflat prin calcule matematice, cum că misterioasa apariţie spre iarnă,  în emisfera nordică, ar fi fost o cometă. S-au emis şi alte multe ipotez. Destul ne este să ştim că straniul  fenomen ceresc a făcut să pornească la drum trei călători de rang mare, numiţi uneori Crai (cu sensul de regi sau  neam regal), alteori Magi (cu preocupări de cercetare a bolţii înstelate).
   Purtau cu sine cea mai mare veste din istoria lumii: că în Ierusalim sau pe aproape  s-a născut un mare Împărat, cum n-a mai fost altul şi căruia ei îi vor aduce închinare.
   Cât de primejdioasă şi lungă trebuia să fost o astfel de călătorie, nu este greu să ne închipuim azi, dar inimile lor erau  pline de mare bucurie, căci misteriosul astru le arăta calea.
   Sf. Ioan Hrisostomul spune (în „Omilii la Ev. după Matei”), că astrul avea „numai aparenţa de stea” şi că „era o steaînţelegătoare”, „care-şi potrivea mersul după călători”, „o putere cerească”. Cometele nu-şi schimbă traiectoria şi de obicei produc în omenire spaime, pe când această stea le însufleţea gândurile şi paşii. Când  pelerinii sunt osteniţi, se oprea, iar când porneau, se ridica odată cu aceştia.
   Stelele îşi au ştiutul lor mers de la est spre vest, dar această stea are o traiectorie dinspre miazănoapte (nord-est) spre sud, mai degrabă asemănându-se cu stâlpul de foc pomenit la Exodul din Egipt.
  Miraculoasa stea are intenţii, gânduri. La Ierusalim, se ascunde, astfel că cei trei călători: Gaşpar Melchior şi Baltazar, sunt nevoiţi să întrebe în gura mare:   ,,Unde este Împăratul iudeilor, care s-a născut, că am văzut steaua lui în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui?”(Ev. Matei-2,2).    Nespusă  cutezanţă să intri într-un regat străin şi  să întrebi despre un alt mare împărat. Ce va zice stăpânul locului? Şi încă un ucigaş ca Irod, care tremura zilnic pentru tronul său… S-a tulburat foarte  tot Ierusalimul şi cumplitul Irod mai mult decât toţi, dar viclenia i-a fost mai tare decât mânia.
    Cheamă în ascuns craii, vorbindu-le viclean: ”Mergeţi şi cercetaţi cu amănuntul şi aflând unde s-a născut pruncul, să-mi spuneţi, ca să merg să mă închin şi eu.”
   Tulburat peste poate, cheamă cărturarii cu ochii împăienjiniţi de citirea sulurilor manuscrise şi aceştia îl informează: „în Betleem, mărite, căci zice profetul Miheia: „Iar tu, Betleeme Efrata, deşi eşti cea mai mică dintre cetăţile lui Iuda, din tine se va naşte Mântuitorul.”
  Părăsind Ierusalimul, miraculoasa stea s-a arătat iarăşi magilor, umplându-i de bucurie şi călăuzindu-le calea spre Betleem.
Când Magii (cum le spun unele tradiţii) ajung  la Betleem, steaua se coboară atât de mult (ori trimite o rază atât de precisă), încât Balthazar, Gaspar şi Melchior află îndată locul în care se află Dumnezeiescul Prunc, Maica lui, dreptul Iosif şi păstorii treziţi în noapte de cor de heruvimi şi serafimi. Ce bucurie cerească! Ce îmbrăţişări duioase! Ce fericire după atâta cale bătută! Magii scot din desagi daruri mari şi misterioase: aur (semn al împărăţirii); tămâie (simbol al stăpânirii); smirnă (semn al suferinţei, căci IISUS se va jertfi pentru poporul său, eliberându-l, ca un adevărat Împărat).
   „Şi s-au sfinţit şi s-au slăvit/ Şi-acei ce L-au primit…”
spune colindul, ce aduce laudă crailor răsăriteni şi păstorilor, slăvitorii cei dintâi. Vor cânta colinzile prin secole faptele şi închinarea lor. „Şi  s-au sfinţit şi s-au slăvit/ Acei ce L-au primit…” Desigur, craii şi păstorii,  fiindcă I s-au închinat. Şi oricine se închină lui HRISTOS începe a călători pe drumul sfinţeniei, căci după ce s-au închinat pruncului divin, Crailor Răsăritului nu li se mai arată steaua, ci îngerul Domnului, care  le dă înştiinţare, sfătuindu-i pe unde să meargă ,,spre ţara lor”, ocolind Ierusalimul vrăjmaşului Irod.
    Cu paşi omeneşti sau de gând pios suntem chemaţi şi noi  spre ieslea bethleemică spre închinare, căci „celor care L-au primit şi cred în numele Lui –HRISTOS– le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu” (In.1,12) după har.

                                        



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5