Rămasă văduvă după moartea profesorului Ion Drogli (11/22 noiembrie 1887), cu o situație materială precară și având de crescut doi copii (prima născută a familiei Drogli, o fetiță, Victoria, murise de difterie la numai doi ani), Aglae Drogli se recăsătorește cu locotenentul austriac Heinrich Gareiss von Döllitzsturm, la 18 februarie 1890. Anterior cununiei, oficiată în biserica „Înălțarea Sf. Cruci” din Cernăuți, la 18 februarie 1890, Aglae a acceptat să treacă la catolicism, așa cum pretinsese familia noului ei soț, care nu agrea căsătoria fiului lor cu o femeie de altă religie. 

După cununie, Aglae, acum Garciss von Döllitzsturm, împreună cu cei doi copii ai săi, se mută de pe strada Mitropolitul Silvestru nr. 12 (fostă Residentzgasse), unde locuise până atunci, într-o casă de pe strada Austriaplatz, numărul 9. Aici  va locui următorii zece ani până la moartea sa prematură (30 iulie 1900), ani profund marcați de suferințele cauzate de boala Basedow, care și-au lăsat o puternică amprentă asupra frumoasei femei de odinioară, dar și de problemele de sănătate ale fiului mai mare. 

La începutul anului 1893, frații Samoil și Elias Șaraga, cunoscuți librari și tipografi ieșeni (Librăria „Frații Șaraga”, situată pe strada Golia, nr. 50, fusese deschisă în 1877, având secții de anticariat, filatelie și numismatică), încep tipărirea celebrei „Colecțiuni” de 1 leu, pentru a pune, așa cum enunțau în „Avis”-ul care însoțea copertele, „în mânele tuturor, scrierile autorilor contimporani înlocuind preţurile cele exorbitante cu un preţ modest de tot“. Volumul cu numărul 1, care a deschis colecția, a fost cel de „Poveşti“, semnat de Elena D. O. Sevastos și tipărit într-un tiraj de 8000 de exemplare.

În cursul lunii ianuarie a aceluiași an, frații Șaraga îi trimit Aglaei câte un exemplar din primele două volume ale „Colecțiunei”, împreună cu primul număr al nou-înființatei reviste „Rîndunica”. Aglae le răspunde printr-o scrisoare, trimisă la 20 ianuarie 1893, în care își exprimă bucuria că aceștia intenționează să tipărească și câteva dintre scrierile în proză ale fratelui, despre care crede că vor fi mai apreciate decât poeziile sale. Probabil că aceștia o informaseră mai demult că urmează să tipărească pagini atât din poeziile, cât și din proza regretatului ei frate.

Iată scrisoarea trimisă de Aglae la Iași, fraților Șaraga:
„Cernăuți, 20/1 ‘893
Domnilor Șaraga!
Am primit nᴼ 1 și 2 a colecției Dvoastre dinpreună cu revista „Rîndunica”. Doresc succes colecțiunei căt și ernatic bun „Rîndunicăi”.
Bine zice dna C. Emilian „Încercarea e un merit, reușita o lotărie” – mă bucur că bine voiți a tipări și unele din proza fratelui meu M. Eminescu – fiți convinși că aceasta va avea mai multă trecere decât poesiele.
Sînt foarte mulțămitoare dlui profesor de universitate A.D. Xenopol pentru bunai voință cu care s’au oferit a privighia editarea poesielor – de și n’am plăcerea al cunoaște – știu înse că au fost amic cu fratele meu.
Cu poșta viitoare trimet banii pentru cărți și abonamentul pe un an pentru revista „Rîndunica” – și mulțămindu-vă de aducerea aminte mă subsemn cu cea mai deosebită stimă
 Garciss von Döllitzsturm
Czernowitz
Austriaplatz nᴼ 9.”

Ca urmare, la aproape patru ani de la moartea lui Mihai Eminescu, în „Colecțiunea Șaraga”, numărul 7, apare volumul „Poezii (complecte)”, prefațat de istoricul A.D. Xenopol. „Din poeziile publicate, după cum am încercat să o facem noi în această ediţie, anume după data publicărei lor, care în deobşte va fi fost conformă cu acea a alcătuirei, putem urmări desvoltarea talentului lui Eminescu, care şi la geniu nu apare deodată în toată deplinătatea lui“, se preciza în prefața volumului.

Aglae aflase despre acest proiect, așa cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă Corneliei Emilian, la 14 decembrie 1892: „Mă bucur de nobila inițiativă a fraților Șaraga și consimt cu plăcere a se tipări poesiele fratelui meu M. Eminescu, rugându-i înse, ca tiparul se fie corect și hărtie bună, căci ș’așa puțini care îl înțăleg, deci vă puteți închipui pe hărtie sugătoare și tipări incorect (după cum cunosc mai multe cărți în România) ce-ar deveni poesiele și limba frumoasă a neuitatului și sermanului meu frate”.

Din nefericire, volumul, în care s-au preluat poeziile publicate de poet în „Convorbiri Literare”, a apărut cu numeroase greșeli de tipar, unele chiar grave, fie din neatenția corectorului, fie din cauza grabei de a fi tipărit cât mai repede. Totuși, „Poeziile (complecte)” au văzut lumina tiparului de trei ori, cea de-a treia ediţie fiind mult schimbată față de primele, deoarece, între timp, printr-un fericit concurs de împrejurări, Elias Şaraga a găsit manuscrisele originale ale poetului.

Acesta aflase că manuscrisele poeziilor lui Eminescu nu au fost aruncate, așa cum se proceda de obicei, ci fuseseră păstrate de un fost zețar al tipografiei „Naționala”, unde se tipărea revista. Bătrân, acesta se retrasese în târgul în care se născuse, Elias Şaraga găsindu-l, după numeroase căutări, tocmai la Herța.

În același an 1893, „Colecțiunea Șaraga” se va îmbogăți cu alte două volume, „Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa Cornelia” (nr. 10) și „Nuvele” (nr. 28), pentru ca în 1895 să vadă lumina tiparului și „Diverse” (nr. 38). Acest volum include, pe lângă prefața și binecunoscutele schițe semnate de I.L. Caragiale („În Nirvana”, „Ironie” și „Două note”),  câteva dintre articolele scrise de Mihai Eminescu, precum și „Diferite acte”, studii care vor fi utilizate mai târziu de biografii poetului.

Notă: lotul, care include scrisoarea adresată fraților Șaraga și fotografia tip carte poștală a Aglaei Garciss von Döllitzsturm, a fost scos la vânzare de o casă de licitații bucureșteană, la începutul anului 2021. Nefiind vândut, lotul este scos iarăși la vânzare, de această dată la altă casă de licitații. Acțiunea este progamată pentru mijlocul lunii februarie, cele două piese de colecție având un preț de pornire de trei ori mai mic decât la precedenta.