IOAN VASIU : – Sunteți, fără îndoială, una dintre cele mai cunoscute și apreciate jurnaliste din România. Când și unde ați debutat ?

OANA STĂNCIULESCU : – În 1991 pe când eram încă studentă am găsit un anunț pe ușa sălii unde avea loc cursul de filozofie, care îndemna pe cei care vor să scrie articole să o facă.  Așa am ajuns să scriu primul meu articol care a fost publicat în ziarul Dreptatea, urmând altele în Formula AS, unde am făcut de fapt prima  mea  practică  în  presă. Primii oameni cu care am lucrat au fost  Sânziana Pop și Toma Roman, profesorul de filozofie care recruta studenți pentru cele două publicații. Din grupul de studenți care am acceptat să scriem am fost singura care am rămas în presă, deși nu eram cea mai talentată dintre ei. 

I.V. : – De ce ați ales această profesie și nu alta ?

O.S. :  – Mi-a plăcut întotdeauna să mă informez, să citesc, să știu ce se întâmplă în lume. Am iubit această meserie cred că înainte să știu prea multe despre ea, de când eram la liceu. Cred că am iubit-o din totdeauna. A fost dragoste la prima vedere, deși sunt absolventa unei facultăți economice. Când ești jurnalist și îți iubești meseria ești permanent în priză, chiar și în vacanță sau în zilele libere, nu poți să treci pe lângă o știre, pe lângă un subiect și să-ți spui că ești liberă. Nu există așa ceva, meseria se confundă cu ființa ta. E o luptă permanentă pentru a spune adevărul, indiferent de consecințe, pentru a te documenta, pentru cauze drepte, în care crezi. La mine a fost foarte simplu, am știut că voi fi jurnalist, nu am avut dubii. Uneori când glumesc  spun că sfârșitul vieții probabil mă va găsi cu pixul în mână.

I.V. : – Care sunt ziarele și televiziunile la care ați lucrat în decursul anilor ?

O.S. : – Sunt destul de multe ca să le enumăr pe toate. La începtul anilor 90 am fost la Dreptatea, Viitorul Românesc, Ultimul Cuvânt, România Liberă, Ziua. Apoi am câștigat primul concurs organziat după 1989 la TVR, dar până la urmă am ajuns la Tele 7, de acolo la BBC, Pro Tv, unde am fost șef de secție politic, redactor  șef adjunct  la Evenimnetul Zilei, redactor șef  la Cotidianul, am realizat mai multe emisiuni la Realitatea Tv și la Antena 3. 

I.V. : – În prezent conduceți EXPRESMAGAZIN.RO ; vă rog să vorbiți puțin despre această publicație online.

O.S. : – Expres Magazin este un titlu vechi, de la începutul anilor 90. Am luat licența de la OSIM pentru o publicație săptămânală tipărită, din păcate printul este scump în zilele noastre, iar vânzările sunt mici, așa că a rămas doar online. Datorită colaboratorilor, pe site apar frecvent și altfel de subiecte decât cele găsite pe majoritatea publicațiilor, subiecte culturale și istorice. 

I.V. : –  După părerea dumneavoastră presa online, care a luat amploare la noi în ultimii ani, reprezintă un pericol pentru presa tipărită ?

O.S. : – Presa tipărită a dispărul la noi înainte ca cea online să ia amploare. Din păcate, din motive diverse, în România nu se mai citesc  ziare. Spre deosebire de majoritatea țărilor europene unde presa scrisă rezistă, în România ea este pe cale de dispariție.
Dacă te gândești că cele mai vechi ziare din lume au apărut fără întrerupere mai bine de două secole, îți dai seama că România nu are tradiție în tipărirea presei, și din păcate nici în dorința de a le lectura.

I.V. : – Se mai poate spune în prezent că presa constituie a patra putere în stat ?

O.S. : – Din punctul meu de vedere, nu există democrație autentică  fără  o  presă  puternică  și  independentă. De aici însă ar putea începe o discuție  mult  prea  amplă pentru a fi dezbătută într-un interviu – cât de independentă și de puternică este presa în acest moment în România? Dacă răspundem la această întrebare putem afla și dacă mai este a patra putere în stat. 

 I.V. : – Ce pasiune/pasiuni aveți pe lângă cea de jurnalist ?

O.S. : – Îmi place să citesc, îmi place istoria și mai ales îmi place să  cercetez  documnetele  vechi  din  arhivele  statului, îmi place să  descopăr  lucruri  noi  în  ceea  ce  privește  trecutul României, și  să  încer  ca  prin  puterile  mele  să  pun  umărul  la recunoașterea  eroilor, foștilor  deținuți  politici, fără de care nu am fi putut  astăzi să vorbim liber, și de a le onora memoria. Fără trecut  nu  suntem  nimic. 

                          Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR