IOAN VASIU: – Tinere Daniel Guță, numele tău este bine-cunoscut printre jurnaliștii hunedoreni. Când și unde ai debutat, ca jurnalist?

DANIEL GUȚĂ:  – La mijlocul anilor 2000, în vremea în care eram student la jurnalism în Cluj-Napoca am publicat primul reportaj într-o revistă a studenților din UBB Cluj-Napoca, numită „E(x)ist”, cu un motto memorabil: „Noi nu suntem nici de stânga, nici de dreapta, suntem inteligenți”. Am relatat atunci despre un om al străzii, pe care l-am întâlnit într-o cantină a săracilor și pe care l-am însoțit mai târziu în aventura sa urbană prin Cluj. Am decupat articolul și l-am păstrat până în ziua de azi. Apoi, după facultate, primul loc de muncă în presă a fost de reporter, la revista Timpolis din Timișoara. Întors în Hunedoara, m-am angajat la Mesagerul Hunedorean și apoi… din 2009, la Adevărul. 

I.V.:  – De ce ai ales presa scrisă și nu televiziunea sau radioul ?
D.G.: –  În timpul facultății, am fost îndrumați de profesori să facem stagii de practică în presa locală. Am ajuns într-o vară la Radio Color Hunedoara, într-o alta la o televiziune locală, iar într-o alta la revista „Gazeta de Hunedoara”. Niciuna dintre cele trei instituții de presă nu mai sunt în prezent, dar am rămas cu amintiri despre primele zile petrecute în presă. Am ales presa scrisă pentru că eram pasionat de citit și ziare. Primele mele jurnale le-am păstrat de la 12 – 13 ani. Scriam despre fetele care îmi plăceau, așa că trebuia să le ascund bine, și totuși am reușit să le „salvez” din calea trecerii timpului. 

I.V.: –  Care sunt publicațiile în paginile cărora poate fi găsit numele tău ?
D.G.: – Primele reportaje le-am publicat în Timpolis. Am fost reporter la Mesagerul Hunedorean, Adevărul de seară, Replica, Hunedoara TV și, de mulți ani, la Ziarul Hunedoreanului – ziarul local de care am rămas cel mai atașat. Am mai lucrat la tabloidele Cancan și Click și prin alte locuri. La Adevărul m-am angajat din 2009 și lucrez și în prezent. Aici este cea mai mare parte din munca mea în presă. Ca și alți jurnaliști mi-am făcut și un blog, vipdeva.ro, de peste un deceniu, dar în toți anii de presă nu am prea reușit, decât rareori, să îmi fac timp pentru a-l lua în serios. De asemenea, reportajele video pot fi găsite pe canalul de Youtube – VirtualPress, unde s-au strâns vreo 6.000 de video-uri. 

I.V.: – Alături de care apreciați jurnaliști ai lucrat în decursul anilor ?
D.G.: –  Am avut și mai am o mulțime de colegi care m-au inspirat și m-au motivat, atât la Adevărul, cât și în presa din Hunedoara. Îi apreciez pe cei mai mulți dintre foștii mei colegi din redacțiile în care am lucrat și am constatat că, în general, presa din Hunedoara nu duce lipsă de oameni de calitate. Modelul de jurnalist complet mi-a fost Ramona Ursu, cu care am lucrat la Adevărul. 

I.V.: –  Am observat în scrierile tale o predilecție pentru obiectivele istorice și turistice din județul
Hunedoara. Te rog să detaliezi puțin.
D.G.: – Din fericire, trăim într-o zonă extrem de bogată în monumente ale naturii și istorice. Nu le-am vizitat chiar pe toate, dar îmi place să călătoresc și să le aflu povestea, pentru a o împărtăși publicului. În Hunedoara te poți simți ca într-o vacanță, călătorind în locuri cu istorie, înconjurate de frumuseți ale naturii. Nu cred că mai există vreun județ în România – poate doar Constanța – să ofere atât de multe atracții istorice. 

I.V.: –  În ultimii ani ai scris mult despre obiectivele istorice din zona Orăștiei. De ce ?
D.G.:  – Sunt fascinat de istoria poporului român, de istoria antică, iar ținutul cetăților dacice a păstrat cele mai multe vestigii ale acesteia. Un ținut împărțit sau mărginit de zonele Orăștie, Hunedoara și Hațeg. Mă gândesc că în Antichitate, Sarmizegetusa Regia, faimoasa capitală a dacilor, era o metropolă care cuprindea în întinderea ei Munții Orăștiei până în valea Mureșului, mărginită de munții Metaliferi râurile pline de aur, pe de-o parte, apoi ținuturile Hațegului până la Porțile de Fier ale Transilvaniei, și ținuturile Hunedoarei cu minele sale de fier. Nucleul ei l-ar fi reprezentat marile cetăți dacice, despre care mai sunt multe de spus. 

I.V.: – Se dezvoltă tot mai mult presa online. Crezi că ar putea duce aceasta la dispariția presei tipărite ?
D.G.: –  Dacă vorbim de ziare de eveniment, presa tipărită nu prea își mai are rostul, atâtat timp cât informația circulă mai repede ca oricând astăzi, dar probabil mai încet ca în viitorul apropiat. Oricât de bine ar arăta ziarele tipărite, timpul lor a cam trecut. Dacă vorbim despre reviste, lucrurile stau diferit. Vedem reviste tot mai frumoase și mai interesante, pe care ți-este drag să le cumperi, astfel că soarta lor pare încă incertă. 

I.V.: –  Se mai poate spune că presa este a patra putere în statul democratic ?
D.G.: – În prezent, nu cred că mai putem vorbi de presă, gândindu-ne la presa clasică, la ziarele pe care le citeam acum câțiva ani sau la posturile tv. Internetul a înglobat ideea de presă, astfel că îi putem atribui lui rolul de putere în statul democratic. Jurnalismul are puterea de a motiva oameni, de a schimba mentalități, de a mobiliza autoritățile. 

  I.V.: –  Ce proiecte mai importante ai pe masa ta de lucru ?
D.G.: –  De mulți ani deja, provocarea cu care mă confrunt zi de zi, indiferent dacă lucrez sau nu, este să găsesc subiecte bune de scris sau filmat. Nu m-am putut dezlipi nicicum de presiunea asta, nici măcar atunci când am avut mai multe zile libere, de concediu.  Altfel, încerc să îmi găsesc timp liber și pentru videografie. Am făcut unele documentare video pe canalul meu de Youtube, pe altele le plănuiesc. Cu cât am mai mult timp liber pentru a lucra la ele, cu atât ies mai bune, pentru mine. 

                                         Interviu de Ioan Vasiu /UZPR